Dreptul afacerilor

1.Noțiunea de Contract de transport

Contractul de transport este un contract prin care o persoană se angajează pentru un preț, să transporte unei alte persoane, de la un loc la altul, pe uscat, pe canale, pe lacuri sau pe râuri navigabile, pasageri sau bunuri , și să le livreze la persoana care i se indică.

În general, prin transport se înțelege deplasarea oamenilor și bunurilor în spațiu și timp, cu ajutorul unui vehicul specific căii de transport, conceput și folosit în acest scop. Definită astfel, noțiunea de transport are în vedere acțiunea de strămutare în alt loc a unei persoane fizice sau a unui lucru, ceea ce presupune cu necesitate un mijloc necesar deplasării și un obiect de transport supus deplasării.

1

2.Personajele implicate într-un Contract de transport

2.1 Cărăușul

Principalul subiect de drept al contractului de transport este întreprinderea care se angajează să efectueze deplasarea de persoane sau strămutarea de bunuri, numită cărăuș. Această obligație constituie prestația caracteristică în materie. Însușirile care îl individualizează pe cărăuș sunt arătate în cuprinsul prevederilor art.413 alin.2 Cod comercial. Textul precizează că „se numește cărăuș persoana care își ia însărcinarea ca, într-un mod oarecare, să transporte sau să facă a se transporta un obiect oarecare”. Definiția citată, deși se referă numai la transporturile de bunuri, poate fi extinsă prin interpretare și la deplasarea de persoane. Această definiție folosește denumirea de cărăuș în două sensuri: - mai întâi se are în vedere întreprinderea care, prin contractul de transport, își asumă obligația de a executa deplasarea de persoane sau strămutarea de bunuri în nume propriu și cu mijloacele de transport din dotare; - apoi atribuie calitatea de cărăuș și întreprinderii care „face să se transporte mărfuri” (așa-numitele transporturi succesive).

2.2.Călătorul

În orice transport de persoane, contractantul cărăușului este călătorul (pasagerul). Calitatea sa de profesionist sau neprofesionist nu exercită nicio influență asupra raporturilor juridice dintre părți.

1 < https://ro.wikipedia.org/wiki/Contract_de_transport> ,12.11.19

Contractul de transport își menține în toate cazurile caracteristicile unui act obiectiv de comerț, datorită faptului că prestatorul de servicii, cărăușul, are calitatea de comerciant.

2.3.Expeditorul

În contractele care au ca obiect strămutarea de mărfuri, contractantul cărăușului este, de regulă, expeditorul, denumit, de asemenea, încărcător sau predător. Adesea, în locul expeditorului acționează, pentru încheierea contractului de transport, mandatarul sau comisionarul său. Dacă expeditorul recurge la mijlocirea unui comisionar, situația se schimbă. Comisionarul, denumit și expediționar, încheie contractul de transport în nume propriu, fiind direct obligat față de cărăuș ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

2.4.Destinatarul

Prin încheierea contractului de transport, expeditorul urmărește deplasarea mărfurilor către un terț- destinatar, îndeplinindu-și o obligație față de acesta prin intermediul cărăușului.2

3.Reglmentarea Contractului de transport

Dispozițiile legale aplicabile contractului de transport provin dintr-o serie de acte normative care trebuie coordonate între ele. Codul Civil se referă la contractul de transport în câteva texte (art.1470 pct.2 și art.1473 - art.1477). În completare se aplică art.413 - art.441 Cod comercial, texte care configurează regimul de drept comun în materie, iar art.557 - art.600 din același cord reglementează contractul de transport maritim de mărfuri și călători sub denumirea de contract de încheiere. Activitatea de transport este reglementată și prin acte normative specifice fiecărei ramuri de transport: - Ordonanța Guvernului nr.19/1997 privind transporturile; - Codul aerian civil (Ordonanța Guvernului nr.29/1997); - Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România aprobat prin Ordonanța Guvernului nr.7/2005; - Ordonanța de urgență a Guvernului nr.12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române; - Ordonanța Guvernului nr.42/1997 privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare; - Ordonanța de urgență a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere.