Elemente de drept administrativ special

INTRODUCERE

Resursele umane din instituțiile publice reprezintă anumite particularități în funcție de specificul activităților desfășurate în cadrul instituțiilor publice. Pentru îndeplinirea intereselor principale ale administrației, și anume satisfacerea intereselor generale ale comunității, prin lege s-au constituit diferite funcții publice, încredințate funcționarului public.

Fundamentele constituționale ale funcției publice se regăsesc în art. 16 alin. 3 din Constituția României, unde se prevede că: “funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.”

Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.

Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public.

În anul 1991, înainte de intrarea în vigoare a Constituției, Guvernul României a adoptat un prim act normativ aplicabil domeniului, o hotărâre prin care, pe parcursul a patru articole,erau reglementate anumite măsuri menite a asigura prestigiul social al funcționarilor publici. Au fost stabilite astfel, în mod succint, persoanele ce au calitatea de funcționar public, obligațiile și interdicțiile aplicabile acestora, precum și regimul disciplinar și consecințele sale.

Constituția din 1991 stabilește pentru prima dată după perioada comunistă importanța statutului funcționarilor publici în noul stat român prin faptul că, în textul art. 72 alin. (3) lit.i), introduce între domeniile ce vor fi reglementate prin lege organică și statutul funcționarilor publici. Vidul legislativ care exista în unul dintre cele mai importante sectoare, respectiv sectorul administrativ, a fost completat prin adoptarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Această lege a adus clarificări cu privire la noțiunile de funcție publică și funcționar public, pe care le-a transformat în instituții juridice.

Analiza modului in care legiuitorul definește funcția publica determina concluzia ca s-a avut in vedere accepțiunea restrânsă a sintagmei de funcție publica, mai precis funcția publica din administrația publica centrala si locala. Aceasta deoarece in doctrina de specialitate funcția publica si funcționarul public sunt analizate atât intr-un sens larg, care include toate categoriile de personal care își desfășoară activitatea in cadrul unei autorități sau instituții publice, cat si intr-un sens restrâns, care vizează exclusiv categorii de personal din sfera puterii executive.

Astfel, au fost create premisele unor dezbateri doctrinare în legătură cu aceste noțiuni. Statutul funcționarilor publici a fost modificat și completat de nenumărate ori și a fost aplicabil până în iulie 2019, când a intrat în vigoare Codul administrativ.

Codul Administrativ schimbă, însă, aceasta abordare, definind funcția publică in articolul 5 lit. y). Deși păstrează aproape integral conținutul definiției anterioare, stabilind ca funcția publica reprezintă ansamblul atribuțiilor si responsabilităților, stabilite in temeiul legii, in scopul exercitării prerogativelor de putere publica de către autoritățile si instituțiile publice, Codul Administrativ are o abordare evident mai generala, renunțând la enumerarea autorităților ale căror prerogative de putere sunt exercitate prin funcția publica si făcând referire la toate autoritățile si instituțiile publice.

În Noul Cod administrativ se reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite raporturi de serviciu, dispozițiile sale completându-se cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Astfel, reținem ca in sens larg, funcția publica reprezintă o situație juridică constituita dintr-un complex unitar de drepturi si obligații, prin a căror realizare se înfăptuiește in mod specific competenta unui organ de stat, exercitându-se puterea publica in conformitate cu atribuțiile ce revin autorității respective.

CARIERA ÎN FUNCȚIA PUBLICĂ

1. Cadrul legislativ actual în România

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019 a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ care reglementează cadrul general pentru organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor administrației publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum și unele reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale.

Este interesant de remarcat faptul că, în încercarea de a preveni interpretări contrare, legiuitorul califică în mod limpede Codul administrativ ca fiind lege specială, precizând că el se completează cu prevederile Codului civil și cu alte reglementări de drept comun aplicabile în materie.

Autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative autonome.

Autoritățile administrației publice locale sunt:

- consiliile locale

- primarii

- consiliile județene.

Nu sunt supuse Codul administrativ structurilor de specialitate înființate pentru exercitarea prerogativelor Președintelui României.

Codul enunță și definește 7 principii generale aplicabile administrației publice:

- principiul legalității

- principiul egalității

- principiul transparenței

- principiul proporționalității

- principiul satisfacerii interesului public

- principiul continuității

- principiul adaptabilității.

Codul administrativ este foarte bine scris, ca tehnică de redactare, are claritatea unui curs universitar și prevederi de detaliu care nu intră în contradicție cu principiile enunțate.

OUG 57/2019 de aprobare a Codului administrativ conține și mici modificări ale Statutului funcționarilor publici (Legea 188/1999), pentru corelarea cu Codul administrativ.