Funcția publică

1. Noțiunea de funcție publică în context european

Există două categorii de funcții publice în țările Uniunii Europene:

○ mai întâi, sunt funcționarii care lucrează la nivelul instituțiilor comunitare și care pot fi desemnați cu titulatura de funcționari europeni,

○ iar mai apoi există corpul de funcționari care lucrează în administrația proprie a fiecărui stat.

Fiecare stat membru reglementează regimul corpului de funcționari proprii în acord cu exigențele sistemului legislativ autohton.

Cu privire la funcționarii europeni, reglementarea statutului acestora revine instituțiilor comunitare.

La 6 septembrie 2001, Parlamentul European a adoptat hotărârea prin care a aprobat un Cod al bunei conduite administrative, textul acestuia fiind redactat de Mediatorul European. În câmpul de aplicare a Codului intră funcționarii și alți angajați ai Comunităților Europene, instituțiile și serviciile lor având obligația să ia măsurile necesare pentru ca dispozițiile Codului să fie aplicate în mod egal și altor persoane care lucrează în serviciul lor, fie cu contracte de drept privat, fie detașate din funcții publice naționale, fie ca stagiari.

2. Funcția publică și funcționarul public

Instituțiile Comunității Europene reunesc personal cu pregătire diversă, a căror activitate se desfășoară în conformitate cu prevederile cuprinse în acte normative special adoptate. Aceste acte normative conturează dreptul funcției publice europene, ramură de drept nouă care a dobândit autonomie datorită interesului special acordat acestor norme juridice și datorită importanței domeniului de reglementare pentru întreaga activitate a Uniunii.

Noțiunea de funcție publică europeană a intrat în limbajul fiecăruia dintre noi, fiind utilizată în două sensuri diferite, în funcție de contextul concret.

Mai întâi, în sensul cel mai larg al termenului, funcția europeană desemnează atât persoanele învestite cu autoritate publică care lucrează pentru o instituție sau un organism european dar și funcționarii care desfășoară activitate în structurile administrației publice pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene.

La rândul lor, persoanele care lucrează pentru instituții și organisme comunitare sunt fie funcționari europeni (în sensul restrâns al noțiunii), fie agenți contractuali, adică persoane care desfășoară activitate în baza unui contract de muncă și nu sunt învestite de o autoritate publică.

Definiția noțiunii de funcționar european în sens restrâns este cuprinsă în art. 1 din Statut, potrivit căruia “este funcționar al Comunităților, în sensul prezentului Statut, orice persoană care a fost numită în condițiile prevăzute de acest statut, într-o funcție permanentă dintr-una din instituțiile Comunității, printr-un act scris al autorității învestite cu puterea de numire de această instituție.”

Așadar, dobândirea calității de funcționar comunitar este condiționată de existența actului de numire emis de autoritatea competentă.