Funcțiile Parlamentului în România

1. INTRODUCERE: evoluție si noțiune

Parlamentul in Romania are vechi traditii, el regasindu-se inca din epoca medievala, este adevarat ca nu in forma si acceptiunea de astazi. Sfatul boieresc de tip feudal, desi era o reprezentare extrem de limitata si doar a unei anumite parti a unei clase, a marii boierimi, constituia totusi o forma incipienta de parlament sau de institutie de consultare de catre domn.

La inceputul secolului al XIX-lea, odata in lupta pentru redesteptarea nationala, de restructurare si modernizare a institutiilor statului este inclus si parlamentul. Procesul de creare si modernizare a institutiilor politice a inceput odata cu aplicarea in cele doua principate a Regulamentelor organice. Concepute pe baza principiului separarii puterilor in stat, Regulamentele organice impuneau pentru prima data impartirea puterii legislative intre domn si Adunarea legiuitoare care se constituie ca un adevarat parlament.

Aparitia parlamentului de tip modern este legata de domnia si reformele burghezo-democratice ale lui A.I.Cuza. Parlamentul impus de domnul primei uniri romanesti era bicameral, constituit pe baza votului cenzitor de avere, varsta, sex, carte si unde o importanta parte a membrilor Corpului Ponderator erau numiti de domn.

Toate parlamentele romanesti pana la primul razboi mondial au fost constituite pe principiul votului cenzitor, unde s-a mentinut censul de sex, avere, varsta si carte.

In contextul marilor reforme democratice impuse la sfarsitul primului razboi mondial si in Romania, incepand din 1918, se va adopta votul universal. Parlamentele din perioada interbelica vor avea la baza constituirii lor votul universal, egal, direct si secret.

In perioada regimului comunist, parlamentul va suferi importante limitari atat in ceea ce priveste activitatea sa, functiile si atributiile, cat si in privinta rolului si locului sau in cadrul institutiilor statale. Toate acestea il vor transforma intr-o institutie societala formala. Parlamentul din perioada comunista inceteaza a mai desfasura o activitate permanenta, ci se trece la convocari periodice ale acestuia. Din structura sa politica dispare complet opozitia politica. Desi se mentine votul universal in desemnarea membrilor sai, aceasta este formala, reprezentantii sai sunt dirijati, numiti de conducerea politica si are in vedere numai reprezentantii puterii, ai partidului politic.

Votul, dezbaterile, confruntarile politice isi pierd din valoare si semnificatie, parlamentul de acest tip avand doar menirea de a da o forma legitima, legala, actelor, masurilor si deciziilor luate si impuse de autoritatile comuniste.

Reconstructia vietii democratice dupa decembrie 1989, a cuprins fara indoiala, si parlamentul ca cea mai importanta institutie politica a statului de drept.

Parlamentul Romaniei de astazi se constituie pe baza votului universal, este bicameral, format din Camera deputatilor si Senat. Durata mandatului sau este de 4 ani.

In cadrul unei republici parlamentare semi-prezidentiale, asa cum este Romania, el are un rol major in crearea, expunerea, orientarea si directionarea evolutiei societatii democratice. Are rol decisiv in activitatea legislativa, participa la formarea si numirea unor institutii statale, guvern, Curtea constitutionala, exercita o functie de control in societate, inclusiv asupra executivului.

Toate acestea fac si proiecteaza institutia parlamentului drept cea mai importanta din sistemul politic romanesc, din societatea romaneasca.

Aparitia parlamentului trebuie considerata ca exprimand cerinta umana de participare la facerea legilor, participare care este de fapt prima dintre legile democratiei. Solutia gasita de filosofi, juristi, politologi s-a verificat a fi buna, practica si eficienta. Aceasta a fost ca poporul sa delege exercitiul dreptului sau, natural si inalienabil, de a legifera unor reprezentanti ai sai (delegati, mandatari), astfel incat sa poata exprima juridic vointa acestuia. Astfel au aparut sistemele electorale, deputatii si senatorii, parlamentul.

S-au cautat garantii privind exercitarea acestui mandat de catre parlament, mai ales pentru ca parlamentul sa nu se indeparteze de la imputernicirile date. Printre cele mai importante garantii este referendumul, consultarea populara, modalitate larg folosita astazi in sistemele constitutionale.

Importanta imputernicirilor ce i se deleaga, rostul sau statal - juridic, functia de legiferare, au impus si autonomia parlamentului in sistemul autoritatilor statale.

Parlamentul apare deci ca o institutie politica si juridica formata din una sau mai multe corpuri, adunari sau “camere”, fiecare alcatuita dintr-un numar de membri (deputati, senatori), dispunand intr-o masura mai mare sau mai mica, de putere de decizie. Parlamentul nu trebuie confundat cu comitetele sau comisiile care, de regula, sunt create de catre camerele parlamentare si cuprind un numar mai mic de membri si nici cu adunarile consultative care nu au puteri de decizie (conform Maurice Duverger).

Parlamentul adoptă și respinge legi, pe care le înmânează președintelui statului pentru promulgare. Acesta le poate aproba (promulga) sau le trimite înapoi la Parlament pentru modificări. Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat.

Am ales să dezbat această tema privind funcțiile parlamentului deoarece este important să cunoaștem modul în care isi desfăsoară activitatea si atribuțiile pe care le are cel mai important organ legislativ din Romania.