Impactul crizei globale asupra economiei sectorului public

În prezent, economiile țărilor se confruntă cu dificultăți de cele mai multe ori mai puțin anticipate, ca urmare a schimbărilor și efectelor acestora din mediul natural, tehnologic, cultural, social, informațional și, mai ales, economic. De aceea, sectorul public se afla într-o situație dificilă în raport cu așteptările populației din partea instituțiilor și factorilor responsabili. Uneori, este necesară redefinirea strategică atât la nivel microeconomic, context in care se ridică problema înnoirii pieței și identificarea de noi oportunități oferite de piață, dar și la nivel macroeconomic, dar perspectiva îmbunătățirii managementului public.

Efectele crizei financiare internaționale s-au extins și asupra economiei Romaniei. Totuși, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puțin afectat întrucat nu a fost expus la active toxice, precum și datorita măsurilor prudențiale și administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Națională a Romaniei. Indirect însă, criza financiară internațională și mai ales consecința ei evidentă - recesiunea din țările dezvoltate - se extinde asupra economiei românești pe mai multe canale: comercial, financiar, cursului de schimb, încrederii și în cele din urmă pe canalul efectelor de avuție și bilanț.

Din cauza crizei economice globale, guvernul poate contribui la ameliorarea percepției investitorilor străini prin măsuri precum îmbunătățirea capacității de absorbție a fondurilor europene și înlocuirea astfel, într-o anumita măsură, a finanțării externe private cu finanțare externă publică sau prin crearea de noi locuri de munca în domenii insuficient valorificate (infrastructură, turism, agroalimentar), care sa preia, treptat, rolul de motor al creșterii economice. În general, încheierea unor acorduri de finanțare cu organisme internaționale, începand cu Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții, care să compenseze diminuarea sensibilă a intrărilor de capital privat este binevenită.

Integrarea economică exprimă construirea unui spațiu economic unic capabil să genereze o funcționare omogenă și unitară în baza creșterii interdependențelor economice dintre țări cu scopul de a promova schimburile economice. Această integrare economica se realizează atât la nivel regional căt și la nivel global. Integrarea la nivel global este amplificata de cooperarea multilaterală și favorizată de tendința de reducere a nivelului taxelor vamale, integrarea la nivel regional bazându-se pe formarea grupărilor regionale interesate și pe admiterea deciziilor politice la nivelul spațiului geografic determinat.

La nivel global, se înregistrează inegalitatea veniturilor, salariul fiind principalul venit al oamenilor. La baza diferențelor veniturilor se află atât factori obiectivi (calificare, eficiența muncii angajatului, locul de munca, instituția, nivelul instruirii și educației reflectate în diplome și atestate) cât și factori subiectivi. Din păcate aceștia din urmă intervin din ce în ce mai des în procesul detrminării salariului, în special atunci când rezultatele muncii colective nu pot fi cuantificate proportional cu munca individuală, iar aprecierea managerilor cu privire la contribuția personală a fiecărui salariat nu corespunde cu realitatea.

Zece dintre factorii ce determină inegalitatea veniturilor sunt:

-Diferențele de abilitate

-Productivitatea marginală

-Structura pieței

-Raportul dintre cererea si oferta de muncă

-Distribuția avuției

-Înclinația față de risc

-Norocul, șansa și relațiile

-Sistemul fiscal și raportul cu nivelul veniturilor

-Educația și instruirea

-Discriminarea pe piața muncii

Din păcate există și multe situații de inegalitate totală a distribuției veniturilor, adica 1% din populație înregistrează 100% din venituri, iar restul, 99%, niciun venit. Aceste situații sunt cele mai triste, pentru ca unii oamenii au totul iar alții nu au nimic și sunt dezavantajați și de cele mai multe ori sunt priviți cu dispreț de către cei ce „conduc lumea”, cei bogați ce