Integritatea ca valoare etică

Integritatea este practica de a fi cinstit și de a arăta o aderență consecventă și fără compromisuri la principii și valori etice și morale puternice. În etică, integritatea este considerată drept onestitatea și veridicitatea sau exactitatea acțiunilor cuiva.

Integritatea poate fi în opoziție cu ipocrizia, în sensul că judecarea cu standardele de integritate implică considerarea coerenței interne ca o virtute și sugerează că părțile care dețin în sine valori aparent conflictuale ar trebui să țină seama de discrepanță sau să își modifice credințele.

Cuvântul integritate a evoluat din adjectivul latin, însemnând întreg sau complet. În acest context, integritatea este sensul interior al integralității care decurge din calități precum onestitatea și consecvența caracterului. Această integralitate poate fi descrisă ca o consistență internă, combinând credințe, cuvinte și acțiuni. Coerența este adesea legată de o situație cu presiune externă pentru a revizui opinia sau acțiunea. În multe situații, există o presiune puternică din partea autorităților, colegilor sau a opiniei comune pentru a fi de acord cu o recomandare rivală sau cel puțin pentru a o accepta fără obiecții. Presiunea externă nu este neapărat negativă, fiind o ispită, o oportunitate pozitivă, dar care implică abandonarea unor credințe personale importante. Integritatea se manifestă prin exprimarea și urmarea unei poziții personale.

Ca atare, se poate judeca că alții au integritate în măsura în care acționează în conformitate cu valorile, credințele și principiile pe care pretind că le dețin.

Integritatea este o calitate esențială pe care trebuie să o aibă toată lumea, deoarece este un act de a fi cinstit și de încredere în toate aspectele vieții. În combinație cu integritatea este etica, care implică un scop și o conduită specifică.

În etică atunci când se discută despre comportament și moralitate, se spune că un individ deține virtutea integrității, dacă acțiunile individului se bazează pe un cadru de principii consecvent intern. Aceste principii trebuie să respecte uniform axiomele sau postulatele logice. Se poate descrie o persoană ca având o integritate etică în măsura în care acțiunile, credințele, metodele, măsurile și principiile individului derivă dintr-un singur grup de valori. Prin urmare, o persoană trebuie să fie flexibilă și dispusă să ajusteze aceste valori pentru a menține consecvența atunci când aceste valori sunt contestate - cum ar fi atunci când rezultatul testului scontat nu este în concordanță cu toate rezultatele observate. Deoarece o astfel de flexibilitate este o formă de răspundere, este considerată o responsabilitate morală, precum și o virtute. Un sistem de valori individual oferă un cadru în care individul acționează în moduri coerente și așteptate. Integritatea poate fi văzută ca starea sau condiția de a avea un astfel de cadru și de a acționa congruent în cadrul dat. Un aspect esențial al unui cadru consecvent este evitarea oricăror excepții nejustificate pentru o anumită persoană sau grup - în special persoana sau grupul care deține cadrul. În drept, acest principiu al aplicării universale impune și pe cei aflați în funcții de putere oficială să poată fi supuși acelorași legi ca și pentru concetățeni. În etica personală, acest principiu necesită ca cineva să nu acționeze conform oricărei reguli pe care cineva nu ar dori să o vadă universal urmată. Conceptul de integritate implică o integralitate, un corpus cuprinzător de credințe, denumit adesea o viziune asupra lumii. Acest concept de integralitate accentuează onestitatea și autenticitatea, necesitând un act în orice moment, în conformitate cu viziunea despre lume aleasă de individ.