Noțiuni și concepte de bază privind știința administrației

Societatea cunoaste un proces continuu de diversificare si multiplicare a serviciilor administrative, care impune necontenite imbunatatiri si perfectionari in structura si activitatea administratiei prin utilizarea unor metode si tehnici moderne.

In Romania, stiinta administratiei s-a dezvoltat paralel si in stransa legatura cu dreptul administrativ. Profesorul Constantin C. Dissescu, profesor de drept public, este primul autor roman care se refera la obiectul stiintei administratiei si la delimitarea acesteia fata de stiinta dreptului administrativ, acesta afirma faptul ca: ,,Stiinta administratiei stabileste principiile rationalizarii administratiei de stat; ea are caracter dinamic, fiind in permanenta evolutie si cautand solutii noi pentru viitor, precum si un caracter larg, cercetand diferite domenii de activitate sociala, pe cand dreptul administrativ formeaza numai o parte a stiintei administratiei".

Profesorul Paul Negulescu a sustinut ca stiinta administrativa este o stiinta politica ce nu are caracter juridic si care urmareste doar analiza critica a administratiei sub aspectul resurselor, mijloacelor si rezultatelor, astfel, formuland pe baza descoperirilor facute in mecanismul administratiei, reguli care aplicate in activitatea administrativa sa conduca la cresterea eficientei acesteia. In cursul sau de politica administrativa, Paul Negulescu, aprecia ca stiinta administratiei are un caracter pluridisciplinar, politic, tehnic si organizatoric.

Aparitia stiintei administratiei este strans legata de evolutia societatii moderne, in care printre prioritatile evolutiei sociale s-a impus si rationalizarea si organizarea stiintifica a administratiei, cu predilectie a administratiei publice, pentru a face fata complexitatii nevoilor sociale chemate a le satisface.

Literatura de specialitate retinea ca ,,stiinta administratiei cerceteaza fenomenul administrativ in intreaga sa complexitate", este o stiinta nejuridica, de sinteza, autonoma, cu obiect si principii, metode specifice de cercetare recunoscuta la nivel stiintific international", concluzioneaza profesorul Antonie Iorgovan, inca din anul 1980.

Doctrina considera ca in continutul complex al administratiei se cuprind imperativele: a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona, a controla.

Notiunea de administratie este mai larga decat aceea de administratie publica, ea cuprinzand si administratia particulara.

Ca orice activitate umana, atat administratia publica, cat si cea particulara, urmaresc un scop utilizand anumite mijloace. Exista diferente esentiale intre cele doua forme de administratie, atat sub aspectul finalitatii, cat si sub cel al resurselor folosite. Putem defini asadar stiinta administratiei ca fiind o stiinta social - politica care are drept obiect studierea in intregul ei a activitatii administrative a statului si a colectivitatilor locale cu toate implicatiile, relatiile, si corelatiile acesteia cu celelalte elemente ale sistemului social in vederea eficientizarii ei si in scopul realizarii in conditii optime a functiilor ce le are in cadrul sistemului social - global. 2. Obiectul stiintei administratiei.Aparitia stiintei administratiei este strans legata de evolutia societatii moderne, in care printre prioritatile evolutiei sociale s-a impus si rationalizarea si organizarea stiintifica a administratiei, cu predilectie a administratiei publice, pentru a face fata complexitatii nevoilor sociale chemate a le satisface.In lucrarea ,,Traite des sciences administrative" din 1966, autorii Pierre Bandet si Lucien Mehl definesc ca obiect al siintei administratiei ,,Faptul administrativ".

Multi autori au incercat o definitie si o explicatie aprofundata a sintagmei ,,fapt administrativ", sub aspectul continutului sau, ca o specie a faptului social. Astfel, Charles Debbasch, pornind de la definirea faptului administrativ, apreciaza ca obiectul de studiu al stiintei administratiei trebuie sa urmareasca trei obiective: - definirea administratiei; - stabilirea principiilor de functionare si a scopului administratei;

Administratia reprezinta un vechi fapt social, fapt rezultat din aparitia unui aparat specializat de incadrare a activitatilor sociale. Faptul sau fenomenul administrativ reprezinta elementul principal al cercetarii administratiei publice. Faptul administrativ constituie punctul de plecare al cercetarilor asupra administratiei.

Caracteristicile faptului administrativ sunt urmatoarele:

1. faptul administrativ este un fapt social, el constituie o actiune ce nu se realizeaza decat in cadrul unei colectivitati umane organizate;

2. faptul administrativ este o activitate subordonata unor valori superioare si exterioare, spre exemplu sarcinile sale sunt stabilite in sfera politicului;

3. faptul administrativ se situeaza intre valoarea pe care trebuie sa o infaptuiasca si executarea propriu-zisa a acestei valori;

4. faptul administrativ implica in mod necesar organizarea, activitatea administrativa a statului sau a colectivitatilor locale constand in principal in organizarea realizarii valorilor politice.

Stiinta Administratiei are ca obiect propriu de cercetare administratia publica, in intreaga sa complexitate, in scopul de a elabora principii si norme generale, necesare reformarii sale organice si functionale, in acest sens Mihai T. Oroveanu considera ca obiectul stiintei administratiei il constituie administratia publica in ansamblul sau, cu toate realitatile, relatiile sociale si normele care o guverneaza.