Parlamentul European

I. Considerații generale despre evoluția înființării Parlamentului European și componența Parlamentului European

Parlamentul European a fost înființat prin tratatele fondatoare ale Comunitățiilor Europene. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) avea o ,,Adunare Comună”, care s-a transformat, după crearea celorlalte două comunități, Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom), în ,,Adunarea Parlamentară Europeană”, fiind comună pentru toate cele trei comunități. La 30 martie 1962 va lua numele de ,,Parlament European” . Tratatul de la Maastricht din 1992 și Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ într-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor naționale.

Parlamenul este prima instituție a Uniunii Europene și împarte în mod egal puterile legislative și cele bugetare cu Consiliul, are control asupra bugetului UE.

Primele alegeri directe în Parlamentul European s-au ținut în iunie 1979. Parlamentul European este o instituție legislativă a Uniunii Europene aleasă prin scrutin direct o dată la cinci ani, prin alegeri generale, libere și secrete. Împreună cu Consiliul Uniunii Europene și cu Comisia Europeană, exercită puterea legislativă a Uniunii Europene și funcție bugetară. Este compus din reprezentanți ai statelor membre, până în 2004 având 626 de membrii, iar din 2004 odată cu intrarea în vigoare a tratatului de la Nisa aceasta are 732 de membrii, iar din 2007 când Uniunea numără 27 de state aceasta are 785 de membrii.

De la aderarea Croației la Uniunea Europeană, în iulie 2013, Parlamentul European numără 766 de deputați. Cu toate acestea, numărul deputaților a fost redus la 751 pentru alegerile din 2014 și va rămâne constant în viitor. Acești deputați vor reprezenta peste 500 de milioane de cetățeni din 28 de state membre. Locurile în Parlament sunt repartizate între diferitele state, în temeiul tratatelor UE, pe baza principiului „proporționalității degresive”. Cu alte cuvinte, statele cu o populație mai numeroasă au mai multe locuri decât statele mai mici, dar statelor mai mici le revin mai multe locuri decât ar rezulta dintr-un calcul strict proporțional .

Parlamentul European are trei sedii oficiale: la Bruxelles (Belgia), Strasbourg și Luxemburg (Franța). Luxemburg este sediul birourilor administrative (,,Secretariatul General”). Reuniunile întregului Parlament (,,sesiunile plenare”) au loc la Strasbourg și Bruxelles. Parlamentari sunt grupați în grupuri politice (Grupul Socialiștilor Europeni, Grupul Partidului Liberal, etc.) cu caracter mixt sau funcțional, numărul minim pentru formarea unui grup parlamentar fiind de 19 membrii dacă provin din cel puțin 5 state membre. Comisia Europeană, organul executiv al Uniunii Europene răspunde în fața Parlamentului, iar Parlamentul alege președintele Comisiei, și aprobă sau respinge numirea întregii Comisii. Poate forța, ulterior, Comisia (consiliul de comisari europeni) să demisioneze prin adoptarea unei moțiuni de cenzură

Președintele Parlamentului European este Martin Șchulz ales în ianuarie 2012, reales în iulie 2014. Președintele reprezintă Parlamentul în situații oficiale și în relații internaționale, prezidează ședințe plenare și întalnirile Biroului și Coferinței Președinților .

Procesul de aderare la Uniunea Europeana a început pentru România in 1993, odată cu semnarea Acordului de Asociere care a avut ca obiectiv fundamental pregătirea integrării Romaniei în Uniunea Europeană. Aceste criterii de aderare au fost confirmate în decembrie 1995 de Consiliul European de la Madrid, care a accentuat împortanța adaptării structurilor administrative ale țărilor candidate în vederea creării condițiilor pentru o integrare treptată și armonioasă. In 1995 Romania a depus cererea oficiala de aderare la UE, iar in decembrie 1999 Consiliul European de la Helsinki a decis deschiderea negocierilor de aderare cu șase state candidate, între care și România. Au fost negociate toate cele 31 de capitole ale acquis-ului comunitar, intreg procesul încheindu-se în decembrie 2004, iar pe data de 25 aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană a Romaniei și Bulgariei.

De la 1 ianuarie 2007, Romania a devenit Stat Membru al Uniunii Europene, calitate care implică atât drepturi cât și obligații. Toate aceste drepturi și obligații derivă din tratatele și legislația adoptate de Uniunea Europeană de la înființarea ei și până în prezent, tot acquis comunitar pe care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii Europene.

II. Desemnarea parlamentarilor europeni și statutul acestora

Desemnarea membrilor Parlamentului European se face prin sufragiu universal direct, pentru un mandat de 5 ani, acesta putând fi reînnoit. Canditaturile pot fi depuse fie independente, fie pe listele unor partide, în conformitate cu legislația națională a fiecărui stat.

Alegerile au loc timp de 3-4 zile și poate participa orice persoană peste 18 ani.

Membrii Parlamentului pot fi în același timp parlamentari europeni și parlamentari naționali dar nu pot fi membrii în guvernele naționale sau în instituții comunitare. Aceștia beneficiază de imunitate în ceea ce privește exprimarea opiniilor și voturilor în exercițiul funcției și nu pot fi arestați sau urmăriți judiciar pe teritoriul altui stat; pe teritoriul propriului stat se aplică legislația națională, deci ei pot fi arestați dacă nu sunt și parlamentari naționali. Imunitatea europeană durează pe toată durata mandatului parlamentar (Decizia Curții Europene).

În ceea ce privește salariul unui parlamentar european, interesant de remarcat este că fiecare dintre aceștia primește salariul parlamentarilor din țara de origine, drept urmare există o diferențiere destul de serioasă între sumele cuvenite aleșilor europeni, parlamentari germane și francezi având cea mai bună remunerație, pe când cei est europeni cea mai mică. Se încearcă uniformizarea indemnizațiilor parlamentarilor europeni, prin stabilirea unui sistem unic, la nivel comunitar, însă în prezent egalitatea de tratament se limitează la indemnizațiile de deplasare, asistență medical, cheltuieli de secretariat și de cercetare.

III. Funcționarea Parlamentului European

Parlamentul se întâlnește atât în sesiuni plenare ordinare, lunare, de câte o saptămână cât și în sesiuni adiționale (extraordinare). De asemenea, o mare parte a activității se desfășoară în Comitete parlamentare, câte două săptămâni pe lună.

Ședințele sunt publice, prezența membrilor Consiliului UE este obligatorie la sesiunile plenare, de asemenea la ele putând participa și membrii Comisiei Europene. Deciziile sunt adoptate cu majoritatea absolută a membrilor și iau forma de rezoluții. De regulă, Consiliul Uniunii Europene solicită opinii Parlamentului European; opinia este redactată de către Comitetul parlamentar specializat în problema ce face obiectul solicitării și este înaintată spre adoptare plenului Parlamentar, în urma dezbaterilor devenind rezoluție.

Parlamentul European are trei sedii: la Starsbourg, aici au loc sesiunile plenare, Comitetele Parlamentare se întâlnesc la Bruxelles, iar Secretariatul general este la Luxemburg.

Lucrările se desfășoară în cele 23 de limbi oficiale, cu traducere simultană, totodată traducându-se și documentele oficiale, de asemenea, în toate cele 23 de limbi, fapt ce îngreunează destul de mult activitatea curentă și crește costurile de funcționare ale instituției.