Partidele Politice din România

Democrația începe și există numai odată cu apariția și dezvoltarea partidismului. Noțiunea de partid are o vechime milenară, ea derivă în majoritatea lumilor moderne din latinescul pars-partis și desemnează într-o accepțiune semantică: o grupare de oameni constituită în mod voluntar, animați de aceleași idei, concepții, interese, scopuri care acționează în comun în baza unui program, în vederea realizării acestora.

Partidele politice nu au avut aceeași pondere, semnificație și valoare în toate orânduirile sociale. Trebuie făcută o delimitare neta între așa-zisele partide ce au existat în sclavagism și feudalism, față de cele din societatea modernă, capitalistă.

"Partidele politice" din aceste societăți nu desfășurau o activitate permanenta, ci una sporadică, efemeră, nefiind bazată pe un program politic coerent și clar. De regulă, ele urmăreau realizarea unor interese personale sau oculte și după atingerea obiectivului propus sau a înfrângerii, își încetau activitatea și se destrămau.

Geneza partidelor politice moderne trebuie căutată în perioada trecerii de la feudalism la capitalism, în timpul luptei antifeudale purtate de burghezie. Revoluțiile burgheze, dar si opoziția vechii clase feudale vor da naștere la fundamentele doctrinar-politice si odată cu acestea și la instrumentele aplicării lor.

Românii au trăit separați în trei regiuni istorice: Țara Românească (Valahia), Moldova și Transilvania. Procesul de unificare a românilor din cele trei regiuni istorice a condus la formarea Statului Român. În 24 Ianuarie 1859, Țara Românească și Moldova s-au unit, formând Statul Național Român Modern.

Procesul de unificare s-a sfârșit după primul Război Mondial, prin unificarea Transilvaniei cu patria-mamă la data de 1 Decembrie 1918 - data formării Statului Unitar Național Român.

Prima Constituție a fost promulgată în 1866, fiind modificată succesiv în 1923 și 1938. Până la cel deal doilea Război Mondial, România a fost o Monarhie Constituțională cu o economie de piață și importante relații politice și economice cu numeroase state europene. În 1940, datorită contextului istoric, Constituția din 1938 a fost suspendată și a fost stabilită dictatura militară până în 1945.

După cel de-al doilea Război Mondial, sub presiunea militară a fostei Uniuni Sovietice, Monarhia a fost abolită și din data de 30 decembrie 1947 România a devenit o Republică cu regim comunist. O nouă Constituție a fost promulgată în 1948, aceasta fiind modificată ulterior în 1952 și în 1965. Societatea și economia au fost forțate să se schimbe conform modelelor importate. Proprietatea de stat unilaterală, planificarea centralizată rigidă și piața controlată de stat au condus la o economie dezechilibrată și ineficientă, cu repercusiuni majore asupra bunăstării sociale. Exercitarea drepturilor civile de bază, a fost interzisă majorității populației.

Efectele dezastrului economic și social s-au intensificat spre sfârșitul anilor 80, conducând în Decembrie 1989 la un protest deschis al populației. Protestul s-a transformat într-o Revoluție Populară, care a avut ca efect răsturnarea regimului comunist și proclamarea democrației în data de 22 Decembrie 1989.

Începând cu 1990, eforturile tranziției României spre democrație au implicat schimbări în două domenii:

- în viața politică - trecerea de la totalitarism la o guvernare democratică;

- în economie - trecerea de la o economie planificată, la o economie de piață, bazată pe competiție.

O nouă Constituție a fost adoptată prin referendum la data de 8 decembrie 1991, creând un nou cadru legislativ pentru pluralism politic și inițiativă privată. Ca urmare a dezvoltărilor politice, sociale și economice remarcate după 1991 și a perspectivelor aderării la Uniunea Europeană, Constituția a fost amendată pe baza unui referendum, în octombrie 2003.

O prima etapă de tranziție către democratizarea societății a impus reînființarea partidelor politice istorice, respectiv a celor mai importante partide politice existente înaintea instaurării regimului comunist. În această perioadă, s-au înființat circa 200 de partide politice, cu diverse orientări.

După primele alegeri libere, organizate în 1992, scena politică românească a început să se clarifice. O caracteristică specifică scenei politice din România o reprezintă prezența partidelor politice organizate pe criterii etnice, cum sunt Uniunea Democrată a Maghiarilor din România - UDMR, sau Forumul Democrat al Germanilor din România - FDGR. Mai mult chiar, indiferent de rezultatul alegerilor, prezența reprezentanților minorităților etnice în Parlament este garantată prin Constituție .