Politici publice privind restrângerea liberei circulații în perioada pandemică

Motivarea alegerii temei studiului de caz

Drepturile fundamentale ale omului au reprezentat unul din cele mai importante instrumente de stabilire și susținere a egalității, echității și a organizării statale. Caracterul complex al acestora stârnește nenumărate controverse, fapt ce impune necesitatea adoptării unor măsuri corective și de perfecționare.

Apariția și răspândirea extrem de rapidă a noului coronavirus, Covid-19, a condus la existența unei probleme globale, problemă nemaiîntâlnită până în prezent. Organizațiile internaționale au venit în sprijinirea statelor lumii și au propus numeroase instrumente legislative privind combaterea și răspândirea acestui virus. Contextul pandemic și-a făcut simțită prezența într-un moment destul de dificil la nivel național, cât și la nivel global. Provocarea globală, SARS-CoV-2, venind peste o serie de probleme intens dezbătute, precum: respectarea drepturilor și libertăților omului, protejarea mediului, respectarea democrației și reducerea dezechilibrelor sociale și economice.

Unele dintre aceste provocări au vizat drepturile de bază ale omului, considerate a fii firești într-o societate democratică modernă. Aceste provocării au presupus, și încă presupun, restricții impuse liberei circulații , alături de o serie întreagă de provocări ce au vizat instituțiile democratice. Restricțiile ce vizează libera circulație au intervenit în ceea ce privește securitatea juridică a cetățenilor atunci când aceștia călătoresc, studiază sau lucrează într-un alt stat membru.

Restrângerea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului este, poate, cea mai importantă garanție în ceea ce privește respectarea statutului juridic al cetățeanului. La baza acestui statut se află ideea de libertate, adică posibilitatea persoanei, asigurată de către stat, de a acționa în conformitate cu propriile valori și convingeri. Pe de altă parte, această libertate vine la pachet și cu o anumită limită. Limita menționată anterior presupune că, libertatea persoanei poate fi restricționată în vederea asigurării protecției și libertății altor persoane .

În vederea prevenirii răspândirii virusului COVID-19, la nivelul mapamondului, toate statele au pus în aplicare o serie măsuri care au avut un puternic impact asupra liberei circulații a persoanelor. Criteriile privind adoptarea măsurilor ce au drept scop restrângerea liberei circulații diferă de la o țară la alta. Raportarea numărului zilnic de infectări se realizează urmând criterii individuale, ignorând recomandările organizațiilor internaționale. Acest mod de raportate aduce cu sine o serie de consecințe negative, precum crearea anumitor dificultăți pentru cei care au nevoie să călătorească frecvent în afara țării, precum și restricționarea dreptului de ședere.

Scop, obiective, metodologie

Noutatea acestui virus ne-a pus în situația în care rezultatele intervențiilor farmaceutice au fost inexistente sau cu un impact pozitiv extrem de redus. Trebuie să avem în vedere că, neadoptarea măsurilor de distanțare socială, izolarea și limitarea drepturilor privind libera circulație ar fi avut impact negativ extrem de ridicat asupra sănătății populației.

Principalul scop al acestui studiu îl reprezintă evaluarea consecințelor adoptării politicilor publice privind limitarea circulației în cadrul României în contextul pandemic. În vederea îndeplinirii acestui scop, trebuie avute în vedere următoarele obiective:

O1 - Identificarea cadrului legislativ cu privire la măsurile adoptate pentru restricționarea liberei circulații;

O2 - Identificarea și prezentarea măsurilor de restrângerea liberei circulații;

O3 - Identificarea impactului emoțional, al politicilor adoptate asupra populației;

O4 - Identificarea impactului politicilor adoptate asupra economiei naționale.

În ceea ce privește metodologia cercetări și a surselor de documentare folosite (aceasta corespunzând și cu îndeplinirea primului obiectiv al studiului de caz), se amintesc:

- Decretul Președintelui României nr.195/16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României;

- Decretul Președintelui României nr. 240/14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României;

- Cele 12 Ordonanțe Militare privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19;

- Hotărârea nr. 24 din 14.05.2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control a infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARSCoV-2 , precum și toate hotărârile ce privesc prelungirea acesteia ;

- Informările Ministerului Afacerilor Interne privind evoluția cazurilor de COVID-19 .