Polonia

Politica poloneză se desfășoară în contextul unei republicii democretice, în care prim-ministrul este liderul guvernului, iar șeful statului este președeintele.

Astăzi, este al șaselea stat după populație în Uniunea Europeană. 

Polonia este membră a NATO, ONU, OECD, Organizației Mondiale a Comerțului și a Uniunii Europene.

Conform Constituţiei Republicii Poloneze din anul 1997, Polonia este o republică parlamentară bazată pe principiul separării puterilor în stat.

Parlamentul este ales prin vot universal, direct, egal, secret și proporțional pentru o perioadă de 4 ani.

Puterea legislativă este formată din Parlament care este împărțit în două camere Seim și Senat. Seimul reprezintă camera inferioară a parlamentului care cuprinde un număr de 460 membri, iar Senatul este camera superioară cu 100 de membri. 

Puterea executivă este reprezentată în Polonia prin Președinte și Consiliul Miniștrilor. Președintele este ales prin vot universal pentru un mandat de 5 de ani. Pentru a câștiga alegerile, un candidat trebuie să obțină o majoritate simplă (mai mult de 50%). Poate deține această funcție maxim 10 de ani (două mandate). 

Puterea judecatoreasca Organele judecătorești din Polonia sunt: Curtea Supremă de Justiție , judecătoriile locale, regionale, orășenești și curțile de apel, precum și tribunalele (militare și administrative - tribunale administrative regionale și Curtea Supremă Administrativă). Împreună cu Tribunalul de Stat și Tribunalul Constituțional acestea formează puterea judecătorească care este independentă față de puterea legislativă și cea executivă.

Tribunalele judecă litigiile în numele Republicii Polonia, toți judecătorii și membrii tribunalelor supunându-se numai Constituției și legilor. Judecătorii nu pot fi membri de partid politic ori de sindicat și nu pot desfășura activități publice care contravin principiilor de independență a tribunalelor și a judecătorilor (art. 178 alin 3. din Constituția Poloniei).

Procesul descentralizării a fost iniţiat în Polonia începând din 1990 cu restabilirea autonomiei locale şi organizarea primelor alegeri municipale. O profundă reformă a organizării teritoriale şi de modernizare a Statului a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 ; obiectivul urmarit era de a răspunde exigenţelor impuse prin Carta Autonomiei Locale a Consiliului Europei (1993), semnată şi ratificată de Polonia (intrată în vigoare la 1.03.1994) şi dreptului comunitar în perspectiva viitoarei aderări a Poloniei la Uniunea Europeană.

Conform principiului subsidiarităţii, reforma vizează creşterea competenţelor colectivităţilor locale pentru a răspunde cât mai eficace nevoilor cetăţenilor. De altfel, fondurile structurale europene nu pot fi absorbite decât de colectivităţile teritoriale, chiar dacă distribuirea fondurilor se face prin intermediul autorităţilor centrale. Reforma din 1999 a stabilit un sistem de administrare a colectivităţilor locale pe trei niveluri : comunele (gmina), districtele (powiaty) şi regiunile (voïvodies). Entităţile regionale inferioare voievodatelelor actuale şi care au o puternică identitate teritorială au fost suprimate în avantajul organizării administrative actuale, care a creat regiuni foarte vaste.