Primarul, viceprimarul, administratorul public, secretarul unității administrativ teritorial

Primarul

Primarul este autoritatea executivă a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe (art. 21 din Legea nr. 215/2001). Legea administrației publice locale, așa după cum se poate observa, prin dispozițiile sale dezvoltă normele constituționale ale art. 121, alin. (2), care fundamentează funcționarea primarilor ca autorități administrative, clarifică conceptul de autoritate administrativă autonomă, rolul și raportul dintre autoritatea deliberativă și cea executivă, precum și competențele care le sunt conferite de lege.

De asemenea, se precizează interdependența lor ca autorități administrative autonome care trebuie să rezolve împreună treburile publice din comune și orașe. ( art. 21, alin. (2)din Legea nr. 215 /2001 ).

Primarul este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat de către cetățenii cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială. Pentru funcția de primar se depun candidaturile separate de către partide, alianțe politice, alianțe electorale sau candidaturi independente, candidații independenți trebuind să prezinte o listă de susținători care să cuprindă minim 20% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente din circumscripția în care candidează, dar nu mai puțin de 200 în cazul comunelor, 300 în cazul orașelor, 1000 în cazul municipiilor și sectoarelor municipiului București și 5000 în cazul municipiului București.

Cu privire la durata mandatului primarului, dispozițiile legii stabilesc că mandatul acestuia este de 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou ales, mandatul poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă limita de 4 ani a mandatului reprezintă durata normală a mandatelor aleșilor locali, întrucât sunt și unele excepții prevăzute de lege, care au în vedere prelungirea mandatului aleșilor locali și dizolvarea consiliului local și județean.

Încetarea mandatului primarului înainte de termen este prevăzută de Legea administrației publice locale, el încetează de drept pentru cazurile expres stabilite de lege. Încetarea de drept a mandatului primarului, intervine în următoarele situații: demisie, incompatibilitate, schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială, condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, punerea sub interdicție judecătorească, pierderea drepturilor electorale, pierderea prin demisie a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales.

Pornind de la termenul literar de competență, care se explică prin capacitatea unei autorități, a unui funcționar de a exercita anumite atribuții, noțiunea de atribuție are, în acest context, înțelesul de sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva. În literatura noastră de specialitate, în mod tradițional s-au exprimat, de asemenea, opinii referitoare la noțiunea de competență, capacitate, cât și la cea de atribuție ori de sarcină. Cele mai multe dintre aceste opinii, reținând că, în esență, competența se exprimă fie ca un ansamblu de atribuții prevăzute de lege, o aptitudine legală sau reprezintă dreptul și totodată obligația prevăzută de lege de a duce o anumită activitate ori o capacitate atribuită unui organ în vederea îndeplinirii unei sarcini legale.

Primarul este autoritatea executivă a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe. Aceasta este una din definițiile regăsite în Legea administrației publice locale, care prin dispozițiile sale dezvoltă normele constituționale, care fundamentează funcționarea primarilor ca autorități administrative, clarifică conceptul de autoritate administrativă autonomă, rolul și raportul dintre autoritatea deliberativă și cea executivă, precum și competențele care le sunt conferite de lege.