Procedura emiterii-adoptării actelor administrative

1. NOȚIUNEA ACTULUI ADMINISTRATIV

Actul administrativ ocupă locul central în cadrul formelor concrete de realizare a activității administrației publice.

Actul administrativ a fost subiectul multor definiții distincte, fiecare autor ținând să aducă ceva nou atunci când a definit această noțiune, de aceea nu se poate vorbi despre o definiție utilizată de toată lumea.

Vă prezint câteva dintre ele:

- “acte juridice unilaterale emise în cadrul activității executive de organe de stat în calitatea lor de subiecte special investite cu atribuții de realizare a puterii de stat”.

- „acea formă juridică principală a activității organelor administrației publice, care constă într-o manifestare unilaterală si expresă de voință de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligații, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanțelor judecătoresti”.

- „acte juridice unilaterale de putere publică, obligatorii si executorii, prin care se organizează executarea sau se execută în concret legile si celelalte acte ale organelor statului sau ale colectivităților locale”.

- „o manifestare unilaterală de voință juridică, pe baza si în executarea legii, a unei autorități administrative, prin care se formează o situațiejuridică nouă sau se refuză o pretenție juridică referitoare la un drept recunoscut de lege, voință juridică supusă regimului juridic administrativ”.

Elemente utilizate în mod constant, conduc la definirea actului administrativ, ca fiind o manifestare unilaterală de vointă, făcută cu scopul de a produce efecte juridice, emisă în regim de putere publică, pentru punerea în aplicare a legii ori prestării de servicii publice.

Definiția actului administrativ o găsim în prezent în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată: actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Actul administrativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislativ.

Trăsăturile actului administrativ:

- este forma principală a activității autoritătilor administrației publice;

- este o manifestare de voință juridică unilaterală ce aparține autorității publice care l-a emis;

- are forță juridică obligatorie, atât față de persoanele fizice și juridice cărora li se adresează, cât și față de autoritatea care l-a emis;

- este dat pe baza și în executarea legii;

- se bucură de prezumția de legalitate;

- este executoriu odată ce a intrat în vigoare.

Drepturile și obligațiile care iau naștere prin actele administrative sunt stabilite în mod unilateral de către autoritatea publică emitentă a acelor acte.

Persoanele cărora li se adresează actele respective au îndatorirea de a se conforma întocmai voinței unilaterale a autorității administrației publice, exprimată prin actul administrativ.

2. PROCEDURA DE EMITERE A ACTELOR ADMINISTRATIVE

Procedura de elaborare a actelor administrative cuprinde ansamblul de activități care premerg și pregătesc elaborarea actului care va produce efecte juridice, fără a produce ele însele efecte juridice și care pot fi realizate de autoritatea emitentă sau de către un alt organ al administrației publice. La adoptarea actelor, autoritățile publice pot colabora.

Regulile procedurale ale regimului actelor administrative, în raport de momentul emiterii actului, sunt împărțite în trei categorii: anterioare, concomitente si posterioare.

Pe lângă forma scrisă, actele administrative trebuie adoptate în conformitate cu anumite condiții procedurale, acestea fiind:

A. Condiții procedurale anterioare emiterii actului administrativ;

B. Condiții procedurale concomitente emiterii actului administrativ;

C. Condiții procedurale posterioare emiterii actului administrativ.

A. Condiții procedurale anterioare emiterii actului administrativ

Sunt activități care nu produc prin ele însele, efecte juridice.

Cele mai importante sunt:

- Avizarea;

- Obținerea acordului prevăzut de lege din partea unui alt organ;

- Întocmirea unor rapoarte, studii, propuneri.