Raporturile dintre Legea contenciosului administrativ nr 554-2004 și Codul de procedură civilă

I. Noțiunea

Conceptul de contencios vine din limba latină din verbul ”contendo” având semnificația de dispută sau ceartă. Așadar când spunem cotencios ne referim la două persoane ce se află în contradicție ambii luptându-se pentru a-si apăra anumite drepturi sau interese.

Astfel când spunem contencios administrativ ne gândim la o structură administrativă adică acele autorități judiciare cărora li s-a conferit puterea de a soluționa astfel de litigii dintre persoane.

La baza contenciosului administrativ este Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare care detaliază modul în care acesta își exercită puterea dar și Codul de Procedură Civilă.

Legătura dintre legea contenciosului administrativ numărul 554/2004 și Codul de Procedură Civilă este realizată cu ajutorul articolului 2 din Codul de Procedură Civilă și art.28 din al. 1 din Legea numărul 554/2004.

Astfel la articolul 2 din Codul de Procedură Civilă, se consacra aplicabilitatea generală a codului, instituind regula conform căreia acestui cod constituie procedura de drept comun în materie civilă precum și în materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

La articolul 28 al. 1 din Legea numărul 554/2004 se ține cont de compatibilitatea normelor procedurale de drept comun cu raporturile de putere dintre autoritățile publice dar și a persoanelor implicate în drepturile sau interesele lor legitime, ținând cont de aplicarea Codului de Procedură Civilă în materia contenciosului administrativ.

II. Prevederile legale relevante care consacră condițiile de exercitare a acțiunii civile cuprinse în Codul de Procedură Civilă

Cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile sunt:

- capacitatea procesuală;

- calitatea procesuală;

- formularea unei pretenții;

- justificare a unui interes.

Capacitatea procesuală este o condiție absolut necesară pentru ca o persoană să poate deveni parte în proces civil, astfel, o persoană lipsită de capacitate procesuală nu poate încheia acte de procedură deoarece acestea vor fi lovite de nulitate absolută.

Calitatea procesuală este identitatea părților și a subiectelor raporturilor juridice litigioase care au fost supuse judecății. Calitatea procesuală poate fi activă și pasivă.

Calitatea procesuală activă este atunci când există un reclamant ce vrea să își apere un interes, acesta fiind partea activă, iar calitatea procesuală pasivă este atunci când una pârât, aduce atingere unui interes al reclamantului, acesta fiind partea pasivă.

Formularea unei pretenții în procesul civil este de fapt doleanța reclamantului fa țăde pârât pentru a se soluționa un litigiu provocat. Această formulare a unei pretenții este dreptul reclamantului recunoscut de către instanța competentă.

Pentru a fi exercitat dreptul trebuie să îndeplinească următoarele condiții

- să fie recunoscut de lege;

- să fie exercitată în limitele materiale și juridice recunoscute de lege;

- să fie exercitată cu bună credință și să fie actual.

Justificarea interesului se face de către reclamantul căruia i-a fost atins un interes legitim,născut și actual, personal și determinat. Astfel, reclamantul formulează o cerere și invocă apărarea indiferent dacă e interesul este material sau moral. Acest interes trebuie să fie determinat, adică să fie din folosul practic, să fie concret și nu abstract, să respecte regulile de conviețuire socială, să nu încalce prevederile art.5 Codul Civil din 1864 respectiv ale art. 11 Noul Cod Civil, să fie personal, în sensul că reclamantul este titularul și să fie existent la momentul exercitării acțiunii civile.

O excepție de la această regulă este art. 33 din Codul de procedură civilă în care spune ”Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat pentru sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care să nu s-ar putea repara.”