Reforma administrație publice

INTRODUCERE

Tranziţia la economia de piaţă, destrămarea fostului sistem administrativ şi alte fenomene care au derulat o dată cu obţinerea independenţei Republicii Moldova sînt procese care afectează diverse domenii de activitate ale societăţii. Funcţionarea statului de drept, edificarea societăţii civile, aplicarea mecanismelor de piaţă în condiţiile unei crize structurale de amploare, care a însoţit consolidarea independenţei, constituie doar unele din aspectele problemei abordate. În condiţiile actuale, reevaluarea rolului autorităţilor administraţiei publice în raport cu societatea şi reforma administraţiei publice centrale reprezintă elementul-cheie ce ţine de democratizarea ţării şi sporirea aspiraţiilor de integrare europeană.

Prin urmare, realizarea reformei în cauză este o prioritate majoră pentru Guvernul Republicii Moldova, prin care administraţia publică centrală din ţară ar corespunde standardelor europene, ar contribui la satisfacerea necesităţilor societăţii, inclusiv la ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor, caracterizîndu-se prin transparenţă, predictibilitate, responsabilitate şi eficienţă. Rigorile timpului impun efectuarea unei reforme profunde, bazate pe analiza minuţioasă a situaţiei curente, a cărei reuşită depinde nu numai de voinţa politică a Guvernului, dar necesită un efort multidimensional al întregii societăţi.

La moment, Republica Moldova asigură realizarea reformei în domeniul administrației publice prin intermediul strategiei pentru implementare a reformei administraţiei publice care are drept scop identificarea măsurilor pentru asigurarea modernizării administraţiei publice centrale în baza reorganizării ministerelor, altor autorităţi administrative publice centrale (în continuare - AAPC), inclusiv organe şi instituţii administrative autonome, optimizării procesului decizional, îmbunătăţirii managementului resurselor umane şi al finanţelor publice. Unele obiective ale acestei reforme ar rezuma la următoarele:

1. Reorganizarea administraţiei publice centrale care are drept scop: a) redefinirea funcţiilor şi structurii administraţiei publice centrale, abordîndu-le sistemic în baza criteriilor complementarităţii reciproce şi eficienţei organizatorice; b) racordarea structurii actuale a AAPC la obiectivele principalelor documente strategice ale statului.

2. Optimizarea procesului decizional, care la rândul său prevede:

a) crearea pentru AAPC a unor condiţii egale de elaborare a politicilor sectoriale şi de exercitare eficace a atribuţiilor;

b) asigurarea sincronizării activităţii AAPC în formularea politicilor sectoriale, examinarea minuţioasă a impactului deciziilor şi simplificarea procedurii de aprobare a acestora;

c) consolidarea şi extinderea cadrului participativ al societăţii în procesul decizional.

3. Perfecţionarea managementului resurselor umane care va:

a) conduce la asigurarea AAPC cu personal profesionist, bine motivat, responsabil şi cu funcţii stabile;

b) oferi posibilităţi de dezvoltare profesională tuturor funcţionarilor publici, va asigura selectarea şi promovarea personalului în bază de merit.

4. Perfecţionarea managementului finanţelor publice care are drept scop crearea unui sistem eficient şi durabil de interacţiune a procesului de elaborare a politicilor cu procesul bugetar.

CAPITOLUL I. CADRUL CONCEPTUAL AL POLITICII REFORMEI ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

1.1. Situaţia actuală în administraţia publică centrală

În perioada anilor de independenţă s-au întreprins o serie de acţiuni concrete de reorganizare a mecanismelor administrative la nivel central, care au avut drept obiective optimizarea numărului de funcţionari publici, ameliorarea procesului de selectare a personalului etc., însă marea majoritate a acestora au urmărit minimizarea cheltuielilor bugetare, iar motivaţia principală consta în barierile existente la achitarea salariilor şi pensiilor funcţionarilor publici. Cercetările efectuate în ultimul timp au scos în evidenţă următoarele aspecte:

- Din punct de vedere funcţional şi instituţional administraţia publică centrală nu s-a adaptat suficient la rigorile impuse de economia de piaţă; abordările strategice în administraţia publică centrală s-au redus, în special, la elaborarea Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu.

- Deşi elaborarea politicilor sectoriale reprezintă sarcina principală a AAPC, eficienţei procesului decizional nu i s-a acordat atenţia cuvenită. Mecanismul de planificare a activităţii funcţionarilor publici, bazat pe programe pe termen lung, care ar asigura continuitatea acţiunilor, necesită perfecţionare, minimizînd, astfel, abordarea ad-hoc a problemelor.

- În contextul managementului resurselor umane, obiectivele de asigurare a unei administrări eficiente, de elaborare şi promovare a unor politici constructive nu se realizează pe deplin din cauza principiilor şi metodelor de selectare, evaluare şi avansare a funcţionarilor publici neconforme numitelor obiective. Posibilităţile actuale sînt insuficiente pentru utilizarea unor metode moderne de management. Un impact negativ asupra eficienţei activităţii funcţionarilor publici îl are şi nivelul scăzut al motivării acestora, în special nivelul insuficient al remunerării muncii.

- În contextul managementului finanţelor publice există o interacţiune insuficientă între procesul de elaborare a politicilor şi procesul bugetar.

Generalizînd cele expuse, situaţia actuală în administraţia publică centrală poate fi caracterizată prin următoarele: există necesitatea de racordare a unor prevederi ale cadrului legal existent la principiile acquis-ului comunitar şi de introducere a unui mecanism eficient de punere în aplicare a legilor; fluctuaţia personalului cauzată de salariile mici în serviciul public; lipsa unui organ central care ar elabora şi promova politica de personal în serviciul public; abordarea fragmentară a procesului de instruire continuă a funcţionarilor publici; calitatea şi eficienţa scăzută ale serviciilor publice; dialogarea insuficientă cu societatea civilă.