Retragerea unui stat din Uniunea Europeană - cazul Brexit

În această lucrare voi prezenta modalitatea și procesul retragerii unui stat din Uniunea Europeană. Vor fi descrise aspectele teoretice, printre care va fi accentuat Tratatul de la Lisabona, din 2009, care a creat posibilitatea retragerii din Uniune. După aspectele teoretice, voi analiza această temă din perspectiva cazului retragerii Regatului Unit, procedura care este numit si ”Brexit”, provenit din cuvintele ”British” și ”exit”. Prezentarea cazului va cuprinde un scurt istoric și o cronologie a procedurii de retragere, după care vor fi prezentate efectele pe care l-a produs retragerea. Totodată voi trage câteva concluzii semnificative, care s-au evidențiat legată de această temă. Menționez că tema fiind extrem de vastă, mă voi axa doar pe cele mai importante aspecte.

Aspecte teoretice

Conceptul retragerii din Uniunea Europeană, a început să fie discutată la mijlocul anilor 2000. Unele state, precum Regatul Unit sau Danemarca, unde s-au manifestat mai accentuat curente eurosceptice, au evidențiat posibilitatea de a crea o bază legală pentru retragerea unei țării din Uniune. Inițial posibilitatea de retragere nu era stabilită în normele juridice fondatoare, așadar era de dorit clarificarea problemei într-un tratat admis și semnat de toate țările membre.

Titlul VI, Articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, adoptat prin Tratatul de la Lisabona la 1 decembrie 2009, a introdus o procedură pentru ca un stat membru să se retragă voluntar din UE. Articolul 50 descrie în 5 alineate procedura de retragere:

- În primul punct, este stabilit, că retragerea trebuie să fie în conformitate cu cerințele constituționale a statului respectiv.

- Procedura administrativă este după cum urmează: statul care dorește să se retragă notifică Consiliul European - prin baza orientărilor stabilite de Consiliul European și a articolul 218 alineatul (3), se negociază un acord între UE și statul respectiv, prin care sunt clarificate detaliile retragerii și a relațiilor ulterioare - acordul este votat de Consiliul European cu majoritate calificativă, după aprobarea Parlamentului European.

- Retragerea se întâmplă după doi ani de la notificarea Consiliului European, de către statul respectiv. Este posibil prelungirea termenului cu acord comun.

- Alineatul al patrulea, stabilește că reprezentantul statului care dorește să se retragă, nu participă la luarea deciziilor privind hotărârile care îl afectează. Totodată se clarifică și conceptul de majoritate calificativă din interiorul Consiliului European, care votează despre acord.

- Ultimul alineat se referă la cazul în care statul retras dorește în viitor reintrarea în Uniunea Europeană.