Sistemul de asigurări de sănătate privat versus sistemul de asigurări de sănătate public

Prezentarea generală

Asigurarea reprezintă o operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.

Asigurările de sănătate sunt în multe țări parte a sistemului de sănătate și social. O asigurare de sănătate are drept scop compensarea asiguratului în mod total (integral) sau parțial de costurile tratamentelor medicale, ale cazurilor de graviditate maternală și în caz de accidente de sănătate. În unele țări sunt incluse alături de compensații financiare și ajutoare materiale. Există de asemenea diferențieri de la țară la țară în ceea ce privește preluarea costurilor-urmare de accidente de către asigurarea de sănătate sau o asigurare specială de accidente. Apartenența ca membru la o asigurare de sănătate se realizează în mod benevol (privat, asigurare suplimentară) sau asigurare legală obligatorie. Compensațiile de care se poate beneficia sunt funcție de registrul de servicii ales, de tratamentele efectuate etc., dar și de veniturile asiguratului.

Sistemul de sănătate din România este un sistem de asigurări sociale de sănătate care a rămas foarte centralizat în ciuda eforturilor recente de descentralizare a unor funcții de reglementare. Acesta oferă un pachet cuprinzător de beneficii pentru 85% din populația acoperită, restul populației având acces la un pachet minim de beneficii. În timp ce fiecare persoană asigurată are acces la aceleași prestații de asistență medicală, indiferent de situația lor socioeconomică, există inegalități în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale în mai multe dimensiuni, cum ar fi cele rurale sau urbane, iar rezultatele în materie de sănătate diferă de asemenea. Populația românească a înregistrat o creștere a speranței de viață și a ratelor de scădere a mortalității, dar ambele rămân printre cele mai grave din Uniunea Europeană (UE).

Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, ele protejează practic toată populația țării și anume atât salariații, cât și pensionarii, șomerii, dar și persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor legii nr. 145/1997. Datorită faptului că asigurările sociale de sănătate funcționează în regim obligatoriu, consecința imediată este aceea că plata contribuției de asigurări sociale de sănătate este obligatorie, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru cele juridice, în cuantumurile și la termenele prevăzute. În afara asigurărilor sociale de sănătate care funcționează în regim obligatoriu, pot funcționa și alte forme de asigurări de sănătate care acoperă riscuri individuale, în diferite situații speciale. De asemenea, se pot organiza și societăți private de asigurări de sănătate. Aceste asigurări nu sunt obligatorii. Este de menționat că reforma sistemului sanitar din țara noastră cuprinde majoritatea componentelor acestuia, iar asigurările sociale de sănătate obligatorii, adecvate economiei de piață și practicilor din Uniunea Europeană, joacă un rol important.

Calitatea de asigurat bazată pe plata contribuției o au persoane care:

- realizează venituri și care încheie contract cu o unitate de stat sau privată;

- nu sunt angajate pe bază de contract, dar realizează venituri (liber profesioniștii) și își achită contribuția la casele de asigurări;

- pensionarii cu venituri mai mari de 740 lei.

Calitatea de asigurat, dar fără plata contribuției o au:

- toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă;

- persoane cu handicap care nu realizează venituri sau se află în grija , unul din părinți familie având pensie de însoțitor;

- bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilitate de Ministerul Sănătății Publice, până la vindecarea respectivelor afecțiuni, dacă nu realizează venituri;

- soțul, soția, părinții fără venituri proprii aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

- veteranii de război, persoane persecutate politic, răniții din timpul Revoluției și urmașii acestora, dacă nu realizează alte venituri;

- femeile însărcinate sau lehuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de baza minim brut pe țară.

Alte categorii de persoana neasigurate, cu plata contribuției din alte surse:

- persoane cu ajutor social;

- persoane care execută o pedeapsă privativă de libertate sau sunt în arest preventiv;

- persoane în concediu medical, concediu pentru sarcină și lehuzie sau concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav mai mic de 7 ani;

- pensionarii cu venituri mai mici de 740 lei.

- șomerii.