Terorismul internațional

”Termenul de terorism vine din limba latină, de la cuvintele terror-terroris, și are conotație militară. Terorismul era folosit de legiunile romane pentru a impune legea lor, înspăimântând populația și obligând-o astfel la supunere. Hitler avea și el o atitudine extrem de favorabilă față de terorism. Unul din principiile după care se ghida și pe care-l enunță în „Mein Kampf“ era acela potrivit căruia „singurul mijloc de a câștiga cu ușurință împotriva rațiunii îl reprezintă teroarea și forța“. Primele încercări de definire a terorismului din punct de vedere juridic au apărut în timpul „Conferințelor Internaționale pentru Unificarea Legii Penale”, prin intermediul lui Quintilliano Saladana, care a introdus, în 1925, în cadrul Academiei de la Haga, conceptul de „crimă internațională” (ce includea în sfera sa de definire crimele împotriva drepturilor omului și crimele comise împotriva șefilor statelor străine sau a reprezentanților diplomatici ai acestora). Datorită inabilității statelor de a cădea de acord asupra definirii „crimei politice” sau a determinării exacte a ceea ce constituie un act terorist, patru conferințe internaționale au eșuat în încercarea de a defini terorismul.”

”Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii, câteodată conducerea face acte de terorism asupra populației (stat, organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic generalizat de panică și intimidare, augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin mijloace democratice sau convenționale.

Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepție culturală, politică și socială a actului de violență și a scopului politic urmărit prin teroare.

Deși țintele pot fi diferite:

- cucerirea opiniei publice prin manipulare mediatică (poziția mediei, care se bazează, în marea majoritate a cazurilor, pe o comunitate de interese, terorismul crescând rating-ul, manipulată și manipulatoare, devine centrală în triunghiul conflictual teroriști-populație-conducere);

- acțiuni de „pedepsire” și răzbunare pentru nedreptăți reale sau imaginare;

- atingerea unor obiective politice: schimbarea conducerii, schimbarea sistemului de guvernare, impunerea unor alte linii de conduită, religioasă, politică, morală, economică, cuceriri teritoriale etc.

Metoda va fi - prin definiție - violentă și spectaculară aplicată asupra unei populații civile, neangajate direct în conflict, dar cu potențial de a influența conducerea-țintă.”