Acțiunea erbicidelor în plante și influența asupra proceselor metabolice

Actiunea erbicidelor in plante si influenta asupra proceselor metabolice

Erbicidele sunt substanţe chimice care manifestă acţiunea fito-toxică asupra buruienilor din culturi, plantaţii pomicole şi viticole, parcuri, margici de drumuri, căi ferate etc.

Clasificarea erbicidelor se poate face după mai multe criterii:

a. după spectrul de acţiune: erbicide selective şi neselective.

b. După epoca de aplicare: erbicide preemergente – a căror aplicare este obligatorie înainte de răsărirea culturii şi a buruienilor; erbicide postermegente – care se aplică după răsăritul buruienilor fie înainte, fie după răsăritul plantelor de cultură.

c. După modul cum inhibă procesele metabolice: erbicide care inhibă fotosinteza, erbicide care inhibă respiraţia, erbicide hormonale, erbicide care inhibă germinaţia şi creşterea radicelei.

d. Din punct de vedere fizic, erbicidele se pot clasifica în: erbicide sub formă de soluţii; erbicide sub formă de emulsii; erbicide sub formă de pulberi muiabili; erbicide fabricate sub formă de granule sau microgranule; ebicide fabricate sub formă de pastile fluide; erbicide fabricate pentru tratamente VUR.

Acţiunea erbicidelor asupra buruienilor. Efectul fitotoxic al erbicidelor se poate manifesta imediat ce au venit în contact cu diferite părţi ale plantei, sau după ce pătrund în plantă.

Erbicidele de contact acţionează asupra celulelor şi ţesuturilor vii cu care vin în contact.

Erbicidele sistematice pătrund în plantă şi se deplasează cu seva elaborată prin vasele liberiene.

Transformările erbicidelor în sol. La suprafaţa solului sau în sol, erbicidele sunt expuse degradării prin: volatilizare, levigare cu apa ce se infiltrează, absorbţie la suprafaţa coloizilor, descompunere chimică şi biologică, metabolizare de către plante.

Prin erbicidare nu se urmăreşte distrugerea ultimului exemplar de buruiană. Ar fi o măsură costisitoare şi inutilă, contrară regulilor privind menţinerea echilibrului ecologic.

Aplicarea erbicidelor este o activitate care trebuie pregătită din vreme şi care nu se va desfăşura decât pe baza unui plan minuţios pregătit, respectându-se o serie de principii şi reguli:

a. Întocmirea programului de erbicidare – tipul de asolament şi rotaţia culturilor, cartarea buruienilor predominante pe fiecare solă, conţinutul în hunmus şi argilă, cantităţie de gunoi de grajd folosite anterior, gradul de infestare cu buruieni pe sol, particularităţile climatice ale zonei.

b. Pregătirea terenului destinat aplicării erbicidelor. Când se aplică erbicidul la sol, acesta trebuie să fie mărunţit şi perfect nivelat.

c. Calcularea dozei de erbicid.

d. Strabilirea normei de amestec erbicidat. Reprezintă cantitatea de amestec lichid necesar pentru a erbicida suprafaţa de 1 ha şi este determinată de mai mulţi factori cum ar fi: natura chimică şi forma sub care este erbicidul, faza de vegetaţie în care se găsesc plantele, aparatura folosită la administrare, condiţiile naturale, gradul de infestare cu buruieni etc.

e. Prepararea amestecului pentru erbicidat. Se poate folosi direct în rezervoarele maşinilor de erbicidat, în cisterne sau instalaţii speciale.

f. Alegerea corectă a tipului de duză. Duzele transformă amestecul în picături, formând conul de pulverizare. Conurile de pulverizare pot avea forme diferite.

g. Mărimea picăturilor pulverizate. Este indicat ca diametrul picăturilor să fie cuprins între 150-500 microni. Picături cu diametrul mai mare este indicată atunci când se aplică pe părţile aeriene ale plantei.

h. Fixarea înălţimii de pulverizare. La erbicidarea pe întreaga suprafaţă, înălţimea de pulverizare trebuie aleasă, încât marginea jetului dispersat să se suprapună.

i. Verificarea debitului şi a uniformităţii de distribuţie a duzelor. Se execută staţionar, la presiunea de lucru, colectând în vase separate lichidul pulverizat de fiecare duză timp de 1 minut, după care se măsoară separat conţinutul fiecărui vas.

j. Respectarea vitezei şi a presiunii de lucru – este stabilită la proba de teren a maşinii, conduce cu administrarea unei cantităţi mai mici de amestec erbicid, fiind necesare lucrări de prăşit mecanic sau manual.

k. Jalonarea terenului – la tratamente efectuate cu mijloace terestre, cât şi cu mijloace aviatice, este necesar să se asigure jalonarea terenului.

l. Proba în teren a maşinilor de erbicidat – verificarea în staţionar a debitului şi uniformităţii de distribuţie, trebuie efectuată în mod obligatoriu şi proba în teren pentru verificarea cantităţii de amestec erbicid debitat la hectar.

m. Cerinţele specifice pentru pomicultură, vititicultură şi legumicultură – în pomicultură şi viticultură, trebuie să se evite contactul între amestecul erbicid şi organele verzi. La viţa de vie, aplicarea erbicidelor trebuie precedată de copcit (îndepărtarea rădăcinilor emise din altoi sau de la nodul superior) când acesta nu s-a efectuat câţiva ani. La culturile de legume pe straturi înălţate, aplicarea erbicidelor se face cu 1-2 zile înainte de modelarea terenului, respectiv cu 10-15 zile înainte de semănat sau plantare.