Agricultură intensivă - economia politicilor agrare

1. Aspecte generale

Agricultura constituie din cele mai vechi timpuri şi continuă să rămână şi azi un domeniu vital de activitate a omului. Rămâne unica sursă de hrană, un furnizor important de materie primă pentru industrie şi totodată o însemnată piaţă de desfacere pentru producţia acesteia.

Importanţa relativă a agriculturii diferă de la o ţară la alta, dar ea se menţine ca ramură principală a economiei naţionale în toate statele inclusiv în cele puternic dezvoltate. Experienţa ultimelor decenii a demonstrat că problemele economiei mondiale nu pot fi soluţionate făcând abstracţie de agricultură.

Agricultura moderna, intensiva este opusul, dar si alternativa la precedentul sistem. Presupune folosirea suprafetelor mari agricole ceea ce permite aplicarea unei rotatii stiintifice a culturilor. Acest sistem reclama intrari massive de energii comerciale (sub forma ingrasamintelor chimice, a pesticidelor) si mecanizare diversificata, de inalt nivel tehnic si tehnologic). Beneficiaza de aportul stiintei in toate segmentele de activitate. Structura culturilor este foarte variata, procesele tehnologice sunt diversificate, specialistii poseda inalte cunostinte de specialitate, dar si economice, fapt ce da posibilitatea practicarii unui management performant si, in plus aplicarea marketingului in toate relatia de piata.

Sistemul agricol intensiv permite obtinerea unor productii superioare, indestulatoare si cu posibilitati de realizare, in stare proaspata, in tot timpul anului.

Eficienta sistemului trebuie judecata in functie de doua criterii disticte :

• Gradul de asigurare a securitatii alimentate ;

• Nivelul veniturilor in raport cu cel al cheltuielilor

Indiscutabil sistemul intensiv, acolo unde este aplicat reprezinta o garantie a securitatii alimentare.Pe fond acest avantaj este principala motivatie pentru care a fost adoptat de catre tarile practicante.

In ceeea ce priveste eficienta productiei din agricultura industriala eficinta apreciata prin prisma indicatorilor economici, rezultatele sunt ceva mai complicate din urmatoarele cauze :

• Randamentele superioare (hectar, cap de animal) si preturile ijnalte determinate de cotele ridicate ale cererii de pe piata produseloragricole sunt puncte de sprijin de necontestat care garanteaza obtinerea de profit :

• Agricultura cu relatiile sale de piata foarte intense pentru agricultura industiriala cu ramurile regionale dina monte sau aval de ea este puternic si grav deposedata de o parte din venitul net realizat, prin intermediul arhicunoscutului, dar si omniprezentului fenomen denumit de specialitate ca « foarfecele pretului ».

In cadrul acestor sisteme de agricultura omul a reusit sa controleze într-o mare masura productivitatea ecosistemelor agricole si sa elimine controlul carnivorelor mari asupra populatiilor de erbivore domestice. Agricultura ultimelor trei - patru decenii a înregistrat schimbari radicale. On afara de energia solara, a carei curgere constanta întretinea întregul sistem, omul a introdus in agricultura energia concentrata (culturala), în ultima analiza tot de provenienta solara, a combustibililor fosili folositi direct (tractiunea mecanica) sau indirect (ingrasaminte chimice, pesticide etc.). În aceasta agricultura industrializata s-a separat cultivarea plantelor de cresterea animalelor domestice. Aceasta despartire arbitrara s-a soldat cu perturbarea ciclurilor biogeochimice seculare urmata de o scadere a fertilitatii solului. Astfel, lipsa ingrasamintelor naturale a trebuit sa fie suplinita de industrie prin introducerea într-o proportie crescânda a îngrasamintelor chimice. Aceasta a condus la o artificializare tot mai pronuntata a unor tipuri de agroecosisteme.

In prezent pe plan mondial, in sectorul agricol sunt folosite 28 milioane tractoare si 4,5 milioane combine de recoltat detinute mai ales de tarile dezvoltate.

In anul 1950, agricultura mondiala s-au folosit 17 milioane tone ingrasaminte minerale, de op ori mai putin decat in prezent.

Daca in anii ’50 productiile medii de grau la ha erau de cca. 1000 de kg, la porumb de 1500 kg., a orez de 1600 kg., la orz de 1100 kg., aproape de nivelul existent la inceputul secolului 20, in prezent sunt duble sau triple. In mod similar, productiile medii de lapte pe o vaca s-au triplet. In sectoarele de crestere a porcilor si pasarilor s-a trecut la sisteme industrial de productie si ca urmare productivitatea muncii este comparabila cu cea din industrie.

Mecanizarea s-a bazat pe introducerea sistemelor modern de masini si tractoare de mare putere care au asigurat efectuarea la timp a tuturor lucrarilor agricole, cu eficienta ridicata. Treptat, s-au creat sisteme de masini pentru toate culturile agricole sisectorul zootehnic.

In zootehnie, s-au introdus masini moderne, astfel incat o persoana poate asigura mulsul zilnic a 50-100 de vaci. Prin folosirea unor instalatii complet automatizate, o persoana poate asigura mulsul a 200 de vaci zilnic.

Chimizarea agriculturii a determinat, in conditiile introducerii speciilor noi de plante care absorb si folosesc mari cantitati de sumbstante minerale, importante in sporuri de recolta. La realizarea acestora a contribuit tratamentul impotriva daunatorilor si asigurarea unor lucrari ale solului de calitate prin imbunatatirea sistemului de mecanizare.