Agricultura Modernă și Impactul Acesteia asupra Solului

Agricultura poate fi definită ca o ocupaţie de bază a omeniri pentru cultivarea pământului cu diverse specii de plante în funcţie de condiţiile climatice ale zonei. Ea este printre primele îndeletniciri ale omului, descoperită din întamplare când femeia a ascuns de bărbatul său în pământ nişte seminţe care au germinat şi au dat naştere la plante, care au produs prima recoltă. Aşa a început ceea ce avea să devină ramura dominantă a economiei.

Evoluţia omenirii a adus după sine cum era normal şi evoluţia în agricultură. Astfel agricultura a început să se îmbine cu alte ştiinţe, cum ar fi chimia, biologia şi fizica, constituind un sistem ştiinţific şi anume Agronomia.

Astăzi dezvoltarea agriculturii are la bază mecanizarea proceselor de producţie, chimizarea, electrificarea, introducerea de noi soiuri şi hibrizi de plante, rase de animale mai productive şi de calitate superioară etc. Creşterea populaţiei globului a obligat agricultura să producă din ce în ce mai mult fără a se ţine cont prea mult de efectele pe care le produc aceste tehnologii asupra mediului.

Pământul este cel factorul cel mai afectat de agricultura intensivă care se practică în ultima vreme. Poluarea solurilor agricole sub toate ipostazele sale diminuează în ritmuri alarmante, baza de resurse de soluri ale omenirii, modifică, uneori ireversibil, calitatea solurilor cu efecte dintre cele mai dăunatoare. Multe ţări, deja, se confruntă cu declinul general al productivităţii terenurilor agricole, declin reflectat prin: lipsuri acute de alimente şi costuri crescute ale alimentelor produse.

Solul este supus la o serie de impacturi cum ar fi eroziunea şi scurgerile de sol, alunecările de teren, acidificarea, dezechilibre ionice deci de nutriţie, sărăturarea şi degradarea alcalină, compactarea orizonturilor superioare, acoperire cu deponii, poluarea chimică şi biologică şi chiar distrugerea totală prin excavări pentru exploatări miniere de suprafaţă, cariere, balastiere gropi etc.

Nivelul sau gradul poluării solului poate fi determinat, fie prin reducerea calitativă şi cantitativă a producţiei vegetale (a recoltei), fie prin cheltuielile necesare refacerii capacităţii (potentialului) productiv sau fertilităţii sale.

Prin urmare, poluarea solului include întreaga gamă de fenomene şi procese de degradare a solului ca rezultat al activităţii umane.

Poluarea solului este strâns legată de poluarea aerului şi a apelor dar şi de accea a vegetaţiei şi faunei. Prin poziţia sa ca sursă de apă şi elemente minerale, poluarea solului afectează plantele, acestea animalele şi deci poluarea ajunge la om şi la intreaga biosferă.

Ca şi în cazul aerului şi apelor, poluarea solurilor poate fi de natura fizică, chimică, biologică şi radioactivă.

În raport cu natura şi sursa poluanţilor, poluarea solului poate avea loc:

- prin lucrari de excavare la zi;

- prin acoperire cu deponii, halde de steril, gunoaie etc;

- cu deşeuri şi reziduri anorganice din industrie;

- cu substanţe din aer (hidrocarburi, etilenă, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, floruri, oxizi de azot, compuşi ai Pb, etc);

- cu materii radioactive;

- cu deşeuri şi reziduri organice din industria alimentară şi uşoară;

- cu dejecţii animale şi umane;

- prin eroziune şi alunecări de teren;

- prin sărăturare;

- prin acidificare;

- prin exces de apă (înmlăştinire);

- prin exces sau carenţe de elemente nutritive;

- prin compactare şi formare de cruste;

- cu pesticide;

- cu agenţi patogeni contaminaţi.