Agricultura și dezvoltarea durabilă în România și în Uniunea Europeană

Consideraţiuni generale privind dezvoltarea durabilă

Dezvoltarea durabilã, viabilã şi susţinutã din punct de vedere ecologic, este consideratã acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fãrã a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a- şi satisface propriile nevoi. Pe scurt regula echivalenta ar fi: “Lasã locul în acelasi fel în care ţi-ar place sã-l gãseşti” şi, adãugãm noi “puţin mai bine chiar”.

In linii mari, conceptul de dezvoltare durabila este actualmente acceptat şi sprijinit pe plan mondial, mesajul sãu fiind preluat de Conferinţa de la Rio din anul 1992. Cu toate acestea, aplicarea practicã este dificil de realizat, mai ales în ceea ce priveşte obiectivele concertate la nivel internaţional, în care scara valorilor şi a nevoilor este diferitã.

Obiectivul general al dezvoltãrii durabile este de a gãsi un echilibru al interacþiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic, într-un proces funcþional dinamic şi flexibil. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltãri de lungã duratã care poate fi susþinutã de cãtre cele patru sisteme. Pentru ca modelul sã fie operaţional, trebuie ca aceastã susţinere sau viabilitate sã fie aplicabilã la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltãrii durabile, adicã, plecând de la energie, transporturi, agricultura, industrie şi pânã la investiţii, aşezãri umane şi conservarea biodiversitãţii. De peste 20 de ani, începând cu Conferinţa asupra Mediului, de la Stockholm din 1972, omenirea a început sã recunoascã faptul cã problemele mediului înconjurãtor sunt inseparabile de cele ale bunãstãrii şi de procesele economice, în general. In acest sens a fost stabilitã Comisia Mondialã asupra Mediului şi Dezvoltãrii de pe lângã ONU, care a finalizat studiile cu o serie de recomandãri. Pânã în anul 1987 au fost identificate 60 de definiţii ale conceptului ce trebuia sã redea conţinutul acelui proces de dezvoltare care sã nu stopeze creşterea economicã aşa cum se preconiza în primul raport al Clubului de la Roma şi nici sã absolutizeze rolul mediului precum o fac "verzii". In Raportul Bruntland, intitulat "Viitorul nostru comun", Comisia pleda pentru o reconciliere între economie şi mediul înconjurãtor pe o nouã cale de dezvoltare care sã susþinã progresul uman nu numai în

câteva locuri şi pentru câţiva ani, ci pentru întreaga planeta şi pentru unviitor îndelungat.

Dezvoltarea durabila a fost conceptul inovator de dezvoltare, urmând ca, de la planul general şi teoretic de dezvoltare, sã fie gãsite soluţiile de particularizare ale acestuia pe domenii de activitate, concomitent cu mãsurile potrivite de realizare practicã a principiilor conceptului. Dezvoltarea durabilã este necesitatea integrãrii obiectivelor economice cu cele ecologice şi de protecţie a mediului.

Dezvoltarea durabilã este o abordare care are ca scop echilibrareaproblemelor sociale, economice şi impactul acţiunilor noastre asupra mediului înconjurãtor. Dezvoltarea durabilã impune revizuirea nevoilor prezente: securitate economicã, adãpost, mâncare, educaţie, spaţii libere, reprezentare politicã, contactul cu natura, fãrã a compromite posibilitãţile generaţiei viitoare. Reducând folosirea resurselor neregenerabile ca: petrolul, uleiul şi gazul, reducând deşeul şi poluarea, protejãm sistemele naturale.

In ultimul timp opinia publicã şi-a exprimat tot mai acut nevoile economice şi sociale. Toatã lumea trebuie sã aibã acces la acele lucruri care îmbunãtãţesc calitatea vieţii precum securitatea economicã, adãpost, sãnãtate, educaţie, libertate şi reprezentare politicã.