Agricultura și locul produselor agroalimentare în cadrul fluxurilor comerciale externe

Agricultura este ramura de productie care ne pune la dispozitie produse vegetale si animale, ce satisfac necesitatile noastre imediate sau sunt prelucrate mai departe de industrie. Procesul de productie consta in dirigerea factorilor naturali: pamant, aer, caldura, umiditate, si in activarea lor prin intrebuintarea de munca si capital. Dintre factorii naturali, unii, ca lumina, caldura si chiar umiditatea intr-o anumita masura, nu sunt influentabili si nu se pot activa, ci cel mult dirige; de aceea economiceste vorbind, pamantul joaca rolul precumpanitor: puterea lui naturala de productie se activeaza si se sporeste prin prefacerile chimice si mecanice, la care omul il supune.

Sfera de cuprindere a conceptului agricultura, “frontierele” agriculturii se modifica in timp, sub presiunea cresterii cerintelor de produse furnizate de aceasta forma a activitatii umane si sub impactul evolutiei cantitative si al factorilor de productie.

Dezvoltarea agriculturii. Omul a iesit din faza de animalitate ca strangator de vegetale. Fructele, radacinile, semintele au fost prima hrana si prima provizie economica a omenirii. Dezvoltarea agriculturii a fost legata de la inceput de un anumit tot de conditii naturale. In regiunile aspre si ingrate ale nordului, sau in munti, munca omului ramanea fara rezultat, el se departa de astfel de tinuturi. Agricultura s-a dezvoltat numai in regiunea temperata a globului. Progresul ei a fost progresul civilizatiei.

Eliberarea pamantului de sarcinile feudale, emanciparea taranilor, organizarea moderna a statelor si mai ales dezvoltarea stiintelor exacte, au dus in veacul al XIX – lea agricultura din nou la prosperitate. Pana in aceasta epoca agricultorii se calauzeau de anumite reguli mostenite sau scoase din experienta proprie. Numarul plantelor cultivate s-a inmultit, cele existente s-au perfectionat si ameliorat, metodele de cultura s-au imbunatatit, s-au introdus si raspandit o multime de unelte si masini din ce in ce mai perfectionate, menite sa inlocuiasca sau sa potenteze munca omului si a animalelor. Productia agricola a devenit cu aceste mijloace cu mult superioara si din punct de vedere calitativ si din punct de vedere cantitativ. Totusi agricultura moderna n-a fost ferita de greutati si fata de industrie si comert ea se gaseste, in apusul Europei, intr-o situatie mai putin favorabila. Acest lucru se datoreaza particularitatilor procesului agricol de productie.

Procesul agricol de productie nu se concentreaza intr-o uzina, ca in industrie, ci aici uzina este intreaga suprafata cultivata. Asa fiind in tarile civilizate, in care tot pamantul este luat in cultura, procesul de productie agricola are o limita in spatiu bine determinata, pe cand procesul industrial este din acest punct de vedere iluminat.

2. UNIUNEA EUROPEANA: AGRICULTURA ESTE IMPORTANTA PENTRU FIECARE

Calitatea alimentelor produse în Europa ne intereseaza pe fiecare. De aceea, organizarea zonelor rurale este o preocupare însemnata. Începând cu anii `50, politica agricola a devenit o tema foarte importanta pentru constructia europeana.

Politica Agricola Comuna (PAC) a permis Uniunii Europene sa lupte împotriva crizelor alimentare si sa amelioreze productivitatea din agricultura. Prin realizarea acestor obiective, PAC a evitat supraproductia agricola si a asigurat fermierilor vânzarea productiei. Câteva dintre reformele PAC au avut în vedere reducerea ajutorului la export si cresterea platilor directe catre fermieri. Sunt însa necesare si alte reforme ale PAC, pentru a putea îndeplini noile prioritati, cum ar fi dezvoltarea rurala, protectia alimentelor si conservarea mediului natural.