Analiza structurii diferențiate a unor ferme ecologice din diferite țări europene

Agricultura ecologică este un sistem de management al producţiei agricole care favorizează resursele reînnoibile şi reciclarea şi nu dăunează mediului înconjurător.

Agricultura organică evită folosirea pesticidelor, ierbicidelor, fertilizatorilor sintetici şi a practicilor de manipulare genetică. În ceea ce priveşte creşterea animalelor, se evită folosirea profilactică a antibioticelor şi a hormonilor de creştere, şi se pune accentul pe bunăstarea animalelor şi pe asigurarea unei hrane cu produse naturale.

Grija pentru o alimentatie sanatoasa a dus la cresterea productiei locale de alimente ecologice, pana la afaceri de milioane de euro, reprezentand investitii semnificative in ferme, supermarket-uri, restaurante speciale si fabrici din diferite tari Europene.Cercetările în agricultura ecologică sunt organizate diferit în ţările europene. Până în 1980 a fost în principal condusă de institute private de cercetare, care a fost punctul de pornire pentru dezvoltarea cercetărilor în cadrul fermelor ecologice din 1920. În 1980 prima universitate a adăugat agricultura ecologică în curriculum lor, în 1990 primul proiect înfiinţat de UE pentru agricultura ecologică a contribuit la o mai bună colaborare a cercetărilor în agricultura ecologică la nivel european, şi primul institut de cercetare a devenit activ.

Din punct de vedere istoric agricultura ecologică a cunoscut în Europa următoarea evoluţie(după Ion V. şi colab., 2005):

• anul 1924 marchează începutul agriculturii ecologice în Germania, odată cu lansarea cursului de agricultură biodinamică a lui Rudolf Steiner;

• în perioada 1930-1940 doctorul Hans Mueller activează în Elveţia unde dezvoltă sistemul de agricultură organo-biologică, acesta fiind în prezent cel mai răspândit sistem de agricultură ecologică din ţările germanice (reprezentat prin „Bioland” în Germania şi „BioSuisse” în Elveţia;

• în anul 1946 se înfiinţează Asociaţia Solului din Marea Britanie;

• anul 1967 corespunde publicării primelor standarde organice de către Asociaţia Solului din Marea Britanne;

• în anul 1972 se înfiinţează Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică IFOAM la Versaille, Franţa;

• se înfiinţează în anul 1973 Institutul de Cercetare pentru Agricultura Organică din Elveţia, care este în prezent cel mai mare institut de cercetare pentru agricultura ecologică din lume;

• în anul 1975 se înfiinţează Fundaţia “Ecologie şi Agricultură” din Germania;

• la nivelul anilor 1980 se înfiinţează majoritatea asociaţiilor şi organizaţiilor pentru agricultură ecologică şi se publică standardele de bază IFOAM;

• în 1985 Franţa adoptă legislativa cu privire la agricultura ecologică;

• în 1990 are loc prima expoziţie de agricultură ecologică în Germania, la Nuremberg;

• 1991, corespunde înfiinţării Grupului regional IFOAM al Uniunii Europene;

• în 1991, apare reglementarea UE 2092/91 cu privire la agricultura ecologică, care devine lege în 1993;