Anatomia Glandei Mamare

Glandele mamare ale mamiferelor se întâlnesc în diverse forme, mărimi, număr şi localizări. Cu toate acestea, funcţia tuturor glandelor mamare este secreţia laptelui pentru hrănirea produsului de concepţie.

Glanda mamară este denumită, în mod curent, uger la iapă şi rumegătoare, mamelă la celelalte specii şi sân la femeie. Ea este alcătuită dintr-un număr variabil de unităţi secretoare pare care constituie complexele mamare. O glandă mamară este alcătuită din corpul mamelei şi papila mamară (mamelonul sau sfârcul).

Anatomia glandei mamare la taurine

Anatomia externă

Ugerul (uber) vacilor este compus din 4 glande separate, localizate în regiunea ingvinală a feţei ventrale a trunchiului. Fiecare glandă are un sfârc şi fiecare sfârc are un orificiu papilar. Glandele sunt acoperite cu păr, însă nu şi sfârcurile. Jumătatea dreaptă şi stângă a ugerului sunt separate complet (la exterior acest lucru este indicat de canalul intermamar care se observă la partea inferioară a ugerului). Sferturile posterioare produc cca. 55-60% din cantitatea totală de lapte şi reprezintă cca. 55-60% din greutatea ugerului. Sfârcurile posterioare sunt de regulă mai mici decât cele anterioare.

Papila mamară (sfârcul sau mamelonul) (papilla mammae) este sigurul loc pe unde secreţia lactată este evacuată la exterior şi reprezintă unicul mijloc prin care viţelul poate primi lapte. De obicei, un singur sfârc drenează o singură glandă. Pe sfârcul vacilor nu se întâlnesc fire de păr, glande sudoripare sau glande sebacee. Mărimea şi forma sfârcului sunt dependente de forma şi producţia de lapte a ugerului. În medie, sfârcurile anterioare sunt de cca. 6-8 cm lungime şi 3 cm diametru, iar cele posterioare au o lungime de 5-7 cm şi cu un diametru de 2,6 cm.

Sfârcurile suplimentare. Aproximativ 50% dintre vaci au sfârcuri suplimentare. Unele dintre ele se deschid într-o glandă “normală”, însă majoritatea nu. În general, ele trebuie îndepărtate înainte ca viţeaua să atingă vârsta de 1 an. Un pseudo-sfârc nu are canal papilar şi de aceea nu are conexiuni cu structurile interne ale glandei mamare.

Orificiul papilar (ostium papillae) este localizat pe vârful mamelonului şi corespunde unui canal papilar.

Canalul papilar (canalul mamelonar) (ductus papillaris) funcţionează ca unica deschidere a glandei mamare care face legătura între sistemul intern de secreţie a laptelui şi mediul extern. Canalul papilar este bariera majoră împotriva infecţiilor. Este căptuşit cu un tip de ţesut bistratificat al cisternei mamelonare, care se numeşte keratină. Ea are rolul de a preveni pătrunderea bacteriilor cauzatoare de mastită.

Canalul mamelonar este menţinut închis de fibrele musculare circulare şi oblice, precum şi de fibrele elastice puternice de tip conjunctiv, care se găsesc în peretele mamelonului.

Rozeta lui Furstenburg este formată din pliuri longitudinale ale mucoasei care căptuşeşte vârful canalului papilar. Aceasta se poate plia peste orificiul papilar, datorită presiunii, având rolul de a opri pierderea de lapte atunci când ugerul se află în plenitudine. Poate fi o cale majoră de intrare a leucocitelor care părăsesc ţesutul de căptuşire a canalului papilar şi pătrund în cisterna papilară.

Cisterna papilară (cisterna mamelonară) (sinus papillaris) este cavitatea din interiorul mamelonului, care reprezintă o continuare a cisternei glandulare. Împreună, cisterna papilară şi cisterna glandulară formează cisterna (sinus lactiferis).

Cisterna papilară este căptuşită cu celule cuboidale, care formează un strat bazal, deasupra cărora se găsesc celule columnare şi prezintă glande anexe localizate în pereţii mamelonului. Mucoasa formează numeroase pliuri longitudinale şi circulare care se prezintă sub formă de buzunare înspre interiorul mucoasei papilare.

Pliurile circulare (pliurile inelare) se găsesc situate la partea proximală a cisternei papilare care marchează limita dintre cisterna glandulară şi cisterna papilară (figura 2.9.). Aceste pliuri nu sunt întotdeauna vizibile în disecţie