Arhitectura Peisajului - Rezervatii si Parcuri

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Arhitectura Peisajului - Rezervatii si Parcuri.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 33 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Parcuri naţionale

Parcul Naţional Domogled — Valea Cernei

Parcul naţional propus al Văii Cernei are o suprafaţă totală de peste 60 000 ha şi cuprinde ambii versanţi ai rîului Cerna, a cărui vale se întinde pe un culoar tectonic lung de peste 5 km, străbătînd Munţii Godeanu şi Munţii Mehedinţi, la o amplitudine altitudinală cuprinsă între 500—700 m.

Ambii versanţi sînt abrupţi: cel drept cu un relief de roci puternic metamorfozate (şisturi cristaline), cu pante medii de 25—35° (pe alocuri 50—70%), prezentînd chei şi văi înguste, iar cel stîng cu pante mari de 15—40°. Rocile sedimentare ce acoperă substratul geologic sînt reprezentate prin gresii şi conglomerate, calcare, roci argiloase şi calcaroase.

Valea Cernei este în general caracterizată prin interesante fenomene carstice, ceea ce îi ridică şi mai mult valoarea peisagistică şi ştiinţifică.

Bazinul Cernei este asimetric din punct de vedere hidrografic, cu o reţea de pîraie bine dezvoltate, mai ales pe versantul drept. Se remarcă astfel pîraiele Naiba, Olaru, Lirova, Ineleţ, Bendina etc, pe versantul drept şi Arsasca şi Jelerău, pe cel stîng.

Supusă unor influenţe mediteraneene, clima Văii Cernei se caracterizează prin temperatura medie anuală de 6—8°C, cu variaţii sezoniere de la —2 la —4°C (ianuarie) la 15—16°C (iulie) şi prin precipitaţii anuale de cca 1000 mm, mai ales sub formă de ploi, zăpada fiind redusă. Vînturile au o direcţie generală pe culoarul longitudinal al văii, specific pentru zonă fiind efectele de fohn.

Relieful este montan, de altitudine joasă, cu un înveliş de sol în care reprezentative pentru Valea Cernei sînt solurile evoluate sub pădurile de foioase (solurile argilo-fluviale fără orizont aluvial şi soluri cambice, eu — şi mezobazice), iar subordonat lor se situează solurile limitrofe molice şi solurile neevoluate.

Importanţa ştiinţifică a Parcului naţional propus Domogled-Valea Cernei rezidă în originalitatea şi spectaculozitatea geologică în general şi carstică în special a Văii Cernei; în succesiunea de formaţiuni vegetale lemnoase şi bine conservate, de la gorunete la molidişuri de limită, în optimul de vegetaţie pentru întregul complex floristic, cu o extindere mare a pădurilor de fag; în aceea că este singura zonă din ţară a vegetaţiei optime a pinului de Banat (Pinus nigra var. banatica); în caracterul mediteranean al arboretelor în amestec.

Aceste criterii geografice şi botanice prezintă mare însemnătate ştiinţifică, prin ansamblul lor de corelaţie şi interdependenţă zonală, prin modul de evoluţie, succesiune şi selecţie, criterii ce au stat la baza ideii de conservare a acestei entităţi ştiinţifice care este Valea Cernei.

Parcul naţional Domogled-Valea Cernei ar ocupa — prin înfiinţarea sa — o suprafaţă totală de 63 580 ha, diferenţiată funcţional astfel: peste 41 000 ha păduri, 8 087 ha goluri alpine, 6 113 ha păşuni şi peste 4 500 ha diverse (goluri neproductive, teren arabil etc). Această suprafaţă este administrativ repartizată astfel: Ocolul silvic Herculane (jud. Caraş-Severin) peste 22 000 ha, Ocolul silvic Baia de Aramă peste 30 000 ha şi Ocolul silvic Tismana, 7 815 ha, ambele din urmă în jud. Mehedinţi (total în Oltenia peste 38 000 ha).

Valoarea ştiinţifică a Văii Cernei este dată mai ales de endemismele şi rarităţile floristice pe care le găsim aici şi apoi prin unele specii de animale rare sau ocrotite de lege.

Din cercetările floristice făcute încă la începutul secolului trecut de Schwarzatt (1831), Rochel (1835), Grecescu (1898) şi apoi din secolul nostru de Borza (1920—1931), Georgescu (1934), Popescu şi Samoilă (1962), Bujoreanu şi Popescu (1966) şi Boşcaiu (1971), se diferenţiază perimetrele mai importante din punct de vedere fitogeografic: Domogledul, Vîrful Suscului (incluse în perimetrul rezervaţiei actuale); versantul drept pînă la culmea Siseminului, cu numeroase fenomene carstice şi culmea Geanţurilor de pe versantul stîng; sectorul carstic cuprins între versanţii Cheilor Ţesnei; sectorul carstic cuprins între Cheile Bedinei, Cheile Drăstănicului şi Cheile Prisăcinei, inclusiv stîncăria Iri-sov de pe versantul drept al Văii Cernei; stîncăriile de la Bobot; versantul carstic acoperit cu tufărişuri de Sy-ringa vulgaris, deasupra comunei Obîrşia Cloşanilor; vîrful lui Stan împreună cu versanţii săi abrupţi care prezintă unele dintre cele mai interesante aspecte ale florei viitorului parc naţional (Daphne blagayana, Primula auricula var. serratifolia etc.); Cheile Corcoaia lîngă Cerna-Sat constituie deja perimetrul unei rezervaţii naturale; sectorul Ciucevelor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Arhitectura Peisajului - Rezervatii si Parcuri.doc