Arta Gradinilor in Perioada Renasterii si Barocului

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Arta Gradinilor in Perioada Renasterii si Barocului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 6 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Gradinile renasterii ( sec. XIV-XVI)

In timpul renasterii, incepand cu sec XIV, dar mai ales in sec XV, pe langa arhitectura , literatura, pictura, sculptura a inflorit din plin si arta gradinilor. Gradinile italienedin aceasta perioada sunt deosebit de stralucitoare si prezinta caractere inedite , dintre care :

1. Organizarea planului in functie de cladire, palatul si gradinile sale formeaza un ansamblu integrat.

2. Folosirea abudenta a arhitecturii . Datorita reliefului accidentat, se aranjeaza foarte multe terase, ceea ce justifica construirea zidurilor de sustinere adesea monumentale ( gradini Belvedere, vola Mattei, Medicis la Roma) . Acestea erau ornate cu fantani de mare efect artistic sau cu grote. Legatura intre terase era facuta prin scari bogat ornamentale. In sfarsit sculptura capata o mare importanta, alaturi de statuile romane apar cele apartinand epocii, executate de artisti renumiti.

3. Apa este utilizata din abundenta in fantani, cascade pt a anima arhitectura acestor gradini.

In Franta, stilul renaterii prezinta armele particularitati datorate, pe de o parte formatiuni social-politice, iar pe de alta parte, relieful putin accidentat. Din aceasta perioada dateaza numeroase capodopere, dintre care. Blois, Saint, Germain, Fontainebleau, gradinile Tuilleries, Luxemburg. Asezamantul feudal pierde caracterul sau fortificat spre a deveni mai primitor: zidurile si santurile de aparare dispar, astfel ca se realizeaza o legatura directa intre gradinile utilitare din interiorul asezarilor si terenurilor invecinate. Campiile unde s-au amenajat gradini erau vaste ceea ce a contribuit la particularitatile gradinilor renasterii franceze. Traseele erau mai lungi, denivelarile mai putin accidentate, arhitectura este mai sobra, mai putin abudenta, apa este adesea prezent in canale si lacuri incluse ( lacul crapilor la Fontainebleau) obiceiul medieval de a diviza gradinile in patrate se mentine, dar parterele cele mai apropiate de constructii sunt compartimentate si ornate spre a fi vazute de la ferestrele locuintelor.

Claude Mollet, precusorul lui Le Notre, defineste dimensiunile aleilor care sunt marginite cu garduri vii din carpen, dar si din pin, stejar, paltin. El recomanda ca bordurile parterelor decorative sa fie executate din exemplare de cismir, mai ieftin decat plantele floricole ce trebuiau inlocuite mai des. Teoriile lui Mollet cu privire la importanta relativa a aleilor in plan general, dimensiunile aleilor, repartizarea bogatiei parterelor in functie de departarea de palat au ramas valabile si in perioada clasicismului francez.

Evolutia artei gradinilor in secolul XVII-XX

Aparitia si dezvoltarea capitalismului, incepand cu sec. XVI in Europa occidentala a condus la cresterea numerica a populatiei din orase. Orasele au fost amplasate pe teritorii restranse si d emulte ori insalubre, ceea ce a dus la inrautatirea condiitilor de viata. Gradinile, parcurile, spatiile verzi se gasesc pe teritorii restranse, impropri amplasarii cladirilor. In aceasta perioada nu se putea vorbi despre amenajarea sustinta a spatiilor verzi de folosinta publica, dar clasa dominanta a fost preocupata de crearea unor parcuri folosite in interes propriu.

Secolul al XVII-lea este dominat de Ludovic al XIV-lea pe care nu il mai multumesc operele create pe vremea lui Henric al IV-lea , Ludovic al XIII-lea si a altor inaintasi si care aspira la lucruri maiestroase in toate domeniile, mai ales in arhitectura si literatura.

Gradinile care au fost create, cu toate ca au fost influentate de arta romana si italiana, au ceva specific genului francez. In Franta sec al XVII-lea arta gradinilor a reusit sa devina o arta cheie in cultura franceza. Idealurile se reflecta perfetc in idealurile „ Grand Siecele”, arta gradinilor cunoaste o amploare nemaiantalnita pana atunci si inegalata dupa aceasta perioada. Genul acestor creatii a fost Le Notre 1613-1700 gradinar, pictor si arhitect, favoritul lui Ludovic al XIV-lea . De numele lui este legat „ stilul clasic-francez” cunoscut si aplicat in intreaga lume.

Fisiere in arhiva (1):

  • Arta Gradinilor in Perioada Renasterii si Barocului.doc