Biodiversitatea în pădurile din Subcarpații Vâlcii

Subcarpatii Valcii sunt asezati in partea sudica a tarii, de o parte si de alta a Oltului, subdiviziune a Subcarpatilor Getici, fiind unul dintre cele mai vechi vetre de asezari din Romania, mentionat in documente inca din ianuarie 1392, intr-un hrisov al lui Micea cel Batran. In continuare articolul isi doreste o descriere fizico-geografica a zonei.

Subcarpatii apar ca o treapta de relief intre munti si regiunile jose de la exteriorul acestora, fiind constituiti dintr-o asociere de culmi deluroase separate prin vai sau prin depresiuni.Peisajul caracteristic zonei de contact este pozitionat in partea central-sudica a Romaniei, la vest de Topolog si la est de Bistrita Valcii avand particularitati atat locale cat si regionale care definesc individualitatea Subcarpatilor Valcii.

Pozitia geografica si limitele regiunii– Limita nordica a teritoriului, desi este aproape peste tot clara, ridica, totusi, unele probleme ale modului concret si variat in care se face trecerea si legatura culmilor montane cu dealurile subcarpatice de la sud. S-a pus intrebarea daca limita dintre cele doua mari unitati este sau nu clara, prin existenta depresiunii subcarpatice de contact sau este o intrerupere completa a lantului depresiunilor de sub poala sudica a Carpatilor Meridionali, cu repercusiuni asupra posibilitatii de fixare a limitei.Trecerea nu se face printr-un uluc depresionar unitar care sa urmareasca fidel contactul morfologic si structural dintre aria carpatica si cea a Depresiunii Getice. Aici apar mici depresiuni de contact la iesirea vailor din munte, alternand cu sectoare in care dealurile subcarpatice se sudeaza direct de cea mai joasa treapta montana, nivel de 800 - 1000 m. Aceasta situatie poate fi urmarita constant intre Bistrita Valcii si Valea Olanestilor, constituind o trasatura specifica contactului regiunii subcarpatice cu Muntii Capatanii.Limita morfologica corespunde partial unei limite geologice. La est de Bistrita Valcii sedimentarul Depresiunii Getice inainteaza mult spre nord, intrand in alcatuirea treptei inferioare a muntilor, iar contactul se mentine in general in lungul fasiei de formatiuni eocene diferentiate litologic si se inscrie ca atare in relief. In aceasta fasie de contact se pun in evidenta si unele accidente tectonice (falii), iar dispunerea monoclinala a stratelor a permis dezvoltarea vailor subsecvente. De aceea, depresiunea subcarpatica dintre Topolog si Bistrita, si deci si limita ei nordica, este de natura petrografica, influentata numai in foarte mica masura de accidente tectonice locale. Culmile montane coboara treptat spre sud, sub forma unor spinari domoale sau mai repezi, ce se termina fie cu abrupturi deasupra depresiunii, acolo unde aceasta este bine dezvoltata, fie se continua prin inflexiuni usoare in dealurile de la sud.

Limita sudica, spre Piemontul Getic, este cea mai dificil de precizat, trecerea de la o unitate la cealalta facandu-se treptat, fara diferentieri evidente. In general, de-a lungul fasiei de trecere dintre cele doua unitati, formatiunile sedimentare au dispunere monoclinala, fara a fi afectate de accidente tectonice importante care sa determine schimbari morfologice si aparitia unor denivelari. Intre Topolog si Olt, contactul dintre dealurile subcarpatice cutate si formatiunile piemontane se inscrie in lungul Vaii Samnicului si al afluentului sau de pe stanga, Valea Gibei. Astfel depresiunea de contact intre Topolog si Olt se concretizeaza prin valea larga a Samnicului, care separa culmile subcarpatice cu relief de dealuri mai inalte si aspect ondulat, de culmile piemontane domoale, chiar netede, ce se inclina treptat spre sud.Intre Olt si Bistrita Valcii limita trece prin sudul depresiunii Ramnicu Valcea - Babeni Bistrita, prin estul dealurilor Sirineasa, Culmea Ciorasi, Paduretu, Piscu Parvei - Firijba si cuesta Dealului Mestecenilor intre Manailesti si Popesti.

Limita de est, spre Muncelele Argesului, data de valea Topologului, nu este transanta, stilul reliefului dintre Olt si Topolog fiind in multe privinte asemanator celui de la est de Topolog, dar cuprinde slabe reflexe ale tectonicii proprii Subcarpatilor de la vest de Olt.