Bolile și Dăunătorii Prunului

Bolile şi dăunătorii prunului

1. Descrierea bolilor şi patogenilor cauzatori

1.1. Mături de vrăjitoare

Denumire ştiinţifică : Taphrina institiae.

Balai de sorci're du prunier; Witches broom of plums; Pflaumenhexenbesen; Vedmina metla.

Răspândire : Boala este cunoscută în Europa, America de Nord şi Asia. La noi în ţară se găseşte frecvent pe văile râurilor din Muntenia şi zona premontană.

Agentul patogen: Pe miceliul ciupercii, care este intercelular, în luna mai se formează asce cilindrice, hialine, rotunjite la capete, care conţin câte 8 ascospori, unicelulari, ovoizi. Ascosporii înmuguresc în interiorul ascelor. Miceliul ciupercii iernează în ţesuturile infectate, astfel că boala reapare în fiecare primăvară, pe aceleaşi ramuri.

Simptome: La pomii infectaţi de această ciupercă se observă ramuri lungi, subţiri, bogat şi neregulat ramificate, care pornesc din locuri foarte apropiate, sub forma unor tufe lungi de 1m şi late de aproximativ 40 cm.

În iarnă, atacul se observă mai uşor. Acestea pornesc în vegetaţie primăvara, dar sunt lipsite de flori. Frunzele de pe aceste ramuri sunt mai mici, uşor băşicate spre partea superioară, iar pe cea inferioară prezintă un strat fin, cenuşiu - albicios, format din asce cu ascospori. Aceste frunze se brunifică şi cad mai devreme.

Combatere: Boala se combate prin tăierea şi distrugerea prin ardere a focarelor de infecţie (mături de vrăjitoare) şi prin tratarea rănilor rezultate cu diferite substanţe dezinfectante (sulfat de cupru conc.1%) şi badijonarea lor cu fungicide sub formă de unguent (Santar, Pancil, etc.).

1. 2.Monilioza

Denumire ştiinţifică : Monilia laxa, Monilinia fructigena.

Moniliose (rot-brun) du prunier; Brown -rot, Blosom-wilt; Monilia Bluten und Zweigdürre, Monilia Fruchtfäule der Obstbäume.

Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%.

Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară.

Pe fructe, apar pete circulare, cafenii, care se extind repede, cuprinzând fructul; pulpa devine moale şi putrezeşte; fructificaţiile ciupercii apar sub formă de perniţe de 1-2 mm diametru, de culoare alb - gălbui sau cenuşiu - gălbui; acestea se dezvoltă la o umiditate atmosferică mare şi o temperatură de 10 -12 gr C. Fructele se infectează uşor prin leziunile provocate de grindină şi insecte, cât şi prin contactul direct dintre cele infectate şi cele sănătoase.

Agentul patogen: Boala este produsă de Monilinia laxa (Aderh.et Ruhl.) Honey; (sin. Sclerotinia cinerea (Bon.) Schröet; F.C. Monilia laxa).

Miceliul se dezvoltă în spaţiile intercelulare, având hifele hialine, septate şi ramificate. În sporodochii se formează numeroşi conidiofori scurţi, ce poartă conidii elipsoidale, unicelulare, hialine sau gălbui, dispuse în lanţuri simple sau ramificate.

Conidiile sunt organe de propagare în timpul perioadei de vegetaţie, precum şi organe de iernare; prin germinare, ele produc filamente de infecţie, care străbat stilul şi ajung în ovar, de unde trec în scoarţa lăstarilor tineri, producând crăpături şi scurgeri cleioase.

Infectarea fructelor se realizează prin răni cauzate de grindină, de insecte, de alte ciuperci. Pe fructele căzute, după 1-2 ani, se formează apoteciile ce conţin asce cu câte 8 ascospori, ovoizi, hialini, mai mici decât la M. fructigena.