Căldura ca factor de vegetație

Agrotehnica ca ştiinţă se ocupă cu relaţia dintre factorii de vegetaţie, sol şi plante cultivate, include totalitatea procedeelor tehnice, convenţionale şi neconvenţionale, de lucrare a solului, combatere integrată a buruienilor, folosirea corectă a erbicidelor, utilizarea asolamentelor şi sporirea fertilităţii solului.

Aplicarea agrotehnicii presupune înţelegerea proceselor, estimarea consecinţelor folosirii, corecte sau nu, a mijloacelor agrotehnice sau a oricărui element tehnologic, în funcţie de influenţele exercitate de factorii de vegetaţie..

În cazul ştiinţelor agricole, agrotehnica ocupă un loc central în privinţa aportului la creşterea producţiei şi sporirii fertilităţii solului..

Datorită diversităţii condiţiilor pedoclimaterice, economice şi sociale, agrotehnica trebuie să elaboreze cele mai bune metode pentru fiecare situaţie apărută, îndeosebi în legătură cu sistemele de lucrări ale solului, cu aplicarea corectă a noilor sortimente de erbicide, cu întocmirea unor asolamente raţionale, inclusiv pentru noile structuri asociate din R. Moldova. Studierea agrotehnicii ca ştiinţă şi activitatea ei se bazează pe cuceririle altor ştiinţe: pedologia, microbiologia, meteorologia, fiziologia plantelor, fizica, chimia, agrochimia, maşinile agricole, ecologia ş.a..

Caldura, ca factor de vegetatie, este atât de importanta încât nu numai la nivel de specii, dar chiar si soiurile de plante, hibrizii, sunt raionati în functie de arealele care le confera cele mai bune conditii de dezvoltare din punctul de vedere al regimului termic. Mai mult decât atât, geneticienii si amelioratorii creeaza anume soiuri si hibrizi cu perioade mai scurte de vegetatie care se multumesc cu resurse termice mai reduse, dar fiind în schimb mai putin productivi, stiind ca însasi productivitatea plantelor este dependenta de cantitatea de caldura asimilata sau posibil de asimilat.

Sub aspect termic, clima României în general este în cea mai mare masura asemanatoare marilor zone agricole din Europa de vest. În cadrul continentului european (la vest de România), principale le zone agricole din tara noastra care sunt caracterizate printr-un cuantum de temperaturi negative anuale cuprinse între 1.400 -1.8000C si izoterma lunii iulie între 20 si 240C, îsi gasesc corespondenta în bazinul mijlociu si cel inferior al Dunarii, în nordul Italiei, zonele sudice ale Frantei si nordul Spaniei91.Diferente mai mari de productivitate în interiorul acestei zone se pot produc datorita unor enclave cu orografie mai putin favorabila (teren framântat) sau datorita variabilitatii resurselor hidrice. O îmbinare optima între resursele termice si cele hidrice se realizeaza doar în sud-vestul Frantei, în timp ce înaintând spre sud, la aceleasi resurse termice resursele de apa se reduc dând nastere la fenomene de seceta crescând în intensitate, frecventa si durata. Indicele de umiditate pentru vara capata valori subunitare în est (0,5-1,0 corespunzator climatului secetos si între 1,0 -1,5 corespunzator climatului moderat si umed) în vest. Arealele cu resurse termice moderate din România si anume cele din nordestul Moldovei si sud-vestul Transilvaniei sunt asemanatoare cu cele ce caracterizeaza marile areale din Europa centrala si estica pâna la latitudini de 50-550. În schimb, sudul si sud-estul României si Dobrogea prin excelenta se caracterizeaza prin energia radianta cea mai generoasa si anume 128-132 KCAL/AN/cm2, iar pe litoral 132-136 KCAL/AN/cm2

Cresterea si dezvoltarea plantelor este determinata atat de caldura aerului cat si de caldura solului. Cerintele plantelor fata de caldura sunt diferite fiind in functie de specia soiul si hibridul cultivat, ele sunt in stransa corelatie cu faza de vegetatie si diferite organe ale plantelor de cultura. Exigentele plantelor fata de caldura sunt diferite impartindu-le in trei grupe: microterme, mezoterme si megaterme.

Plantele microterme traiesc la temperaturi cuprinse intre 0 grade si 15 grade celsius, cele mezoterme 16-40 grade celsius, iar cele megaterme la temperaturi mai mari de 40 grade celsius. Plantele agricole si cele spontane din regiunea temperata sunt mezoterme. Unele plante se pot acomoda la variatii termice mari si acestea sunt denumite euriterme, iar altele nu pot trai decat in limite de temperatura apropiate si acestea sunt denumite stenoterme.

Exista un optim termic pt fiecare planta, la care se da maximum de recolta. Cu cat indepartarea de aceasta temperatura este mai mare cu atat dezvoltarea plantelor este stanjenita si productia scade mai mult. Sursa principala de caldura a solului si atmosferei provine de la soare, deasemenea si de la masa proprie de caldura ce rezulta din descompunerea materiei organice din sol. Descompunerea balegarului proaspat serveste ca sursa de caldura pt incalzirea pamantului din rasadnite. Fenomenele electrice si radio din sol produc caldura, se mai produc caldura si in urma condensarii vaporilor de apa in jurul particulelor uscate de sol.