Caractere Generale ale Daunatorilor Plantelor Cultivate

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Caractere Generale ale Daunatorilor Plantelor Cultivate.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 11 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

1. CARACTERELE GENERALE ALE DĂUNĂTORILOR PLANTELOR CULTIVATE

Material şi aparatură. Preparate microscopice fixe cu nematode, acarieni etc. Moluşte, crustacei, miriapode etc. conservate în formol sau alcool 700. Insectare. Rozătoare împăiate. Plante sau organe de plante proaspăt colectate sau conservate.

Lupe simple, lupe binoculare, microscoape, cristalizatoare, ace spatulate, ace de preparare, pensete, lame, lamele etc.

Mod de lucru. Se execută preparate native de nematode, acarieni, insecte mici (tripşi, afide) şi se examinează la microscop sau la lupa binoculară. Se examinează la microscop sau la lupa binoculară preparate fixe. Se pot utiliza de asemenea şi preparate permanente. Se observă cu atenţie diferite materiale conservate în alcool sau formol şi diferite animale naturalizate. După o amănunţită examinare şi identificare a caracterelor specifice,se desenează.

Dăunătorii animali ai plantelor cultivate fac parte din diferite grupe sistematice. Cei mai importanţi aparţin încrengăturilor Nemathelminthes, Mollusca, Arthropoda, Vertebrata. In urma examinării acestora se desprind următoarele caractere generale:

1.1 Increngătura Nemathelminthes

Corpul, cu simetrie bilaterală este acoperit cu o cuticulă groasă care formează cu musculatura un sac mioepitelial. Cavitatea generală este un schizocel sau pseudocel (lipsind splanchnopleura). Orificiul bucal se află la extremitatea anterioară iar orificiul anal la extremitatea posterioară a corpului. Nu au aparat respirator şi circulator propriu-zis. Sexele de regulă sunt separate. Sistemul excretor tubular este derivat din tipul protonefridian. Dezvoltarea postembrionară se face prin năpârliri. Cele mai importante specii aparţin clasei Nematoda.

Clasa Nematoda

Viermi cu corp cilindric, filamentos, adesea subţiat la capete, uneori piriform sau sferic. Cuticula prezintă false striuri inelare, superficiale. Fibrele musculare au o structură particulară fiind constituite din o parte contractilă şi o parte protoplasmatică. Organele senzitive specifice sunt amfidele şi fasmidele. Amfidele sunt două fosete chemoreceptoare situate în partea anterioară a corpului iar fasmidele sunt situate în partea posterioară, pe laturile cozii. Tubul digestiv este drept, şi începe cu orificiul bucal, fiind înconjurat în general, de buze, în continuare

Fig. 1.1. Globodera rostochiensis

Cl. Nematoda (după O’Brien, se află cavitatea bucală care uneori poate adăposti stilete. Faringele poate prezenta unul până la mai mulţi bulbi musculoşi. La mascul intestinul tubular, se deschide posterior în cloacă, iar la femelă prin orificiul anal. Gonadele sunt simple, tubulare, filamentoase, subţiri. La mascul se deschid în cloacă, iar la femelă separat. La mascul orificiul cloacal este mărginit de formaţiuni caracteristice cu rol de copulaţie (spiculi, bursă copulatoare). Orificiul excretor este situat medio-ventral în treimea anterioară.

Reprezentanţi: Anguina tritici Steinb. - viermele boabelor de grâu, Tylenchida, Tylenchidae; Globodera rostochiensis Woll. - nematodul auriu al cartofului, Tylenchidae, Heteroderidae (fig. 1.1).

Woll. - nematodul auriu al cartofului, Prentice în Keilbach).

1.2 Increngătura Mollusca.

Vieţuitoare cu corp moale, nesegmentat, împărţit în cap, picior şi masă viscerală. Mantaua, formată din 1-2 pliuri ce provin din peretele corpului, are rol în protejarea corpului şi mai ales a masei viscerale, în secretarea cochi1iei şi uneori în respiraţie. Cavitatea paleală, un spaţiu între manta şi peretele corpului adăposteşte branhiile şi alte organe. Cochilia este o formaţiune dură, calcaroasă cu rol în protecţia animalului şi ca suport de fixare pentru muşchi. La moluştele evoluate neuronii sunt grupaţi în ganglioni uniţi prin conective şi comisuri. Organele de simţ sunt reprezentate prin ochi, statocisti, tentacule, osfradiul şi organul subradular. Pe planşeul faringelui se află limba musculoasă şi radula chitinoasă cu dinţi fini, iar pe plafonul faringelui se găsesc 1-2 fălci. Sistemul circulator este deschis, constituit din: inima înconjurată de pericard, formată din 1 ventricul şi 2 auricule, din vase de sânge şi din sistemul lacunar. Sexele sunt fie separate, fie există specii hermafrodite. În dezvoltare apare larva trocoforă. Speciile dăunătoare culturilor aparţin clasei Gasteropoda.

Clasa Gasteropoda

Moluştele din această clasă prezintă la cap 1-2 perechi de tentacule, ochii fiind situaţi la vârf sau la baza lor. Orificiul bucal este ventral. Piciorul este bine dezvoltat, musculos, lăţit ca o talpă, deplasarea făcându-se prin târâre. Masa viscerală se prezintă ca un con spiralat, uneori fiind redusă sau absentă. Cochilia formată dintr-o bucată este în majoritatea cazurilor spiralată, helicoidală. La speciile tericole, respiraţia se face prin prin plămâni, o parte a mantalei puternic vascularizată. Atât în morfologia externă cât şi în organizaţia internă se manifestă asimetrie.

Reprezentanţi:Arion empiricorum - melcul fără cochilie (fig. 1.2)

Helix pomatia - melcul de grădină, Styllommatophora, Helicidae.

Fig. 1.2. Arion empiricorum L. - melc fără cochilie - Cl. Gasteropoda

ma - manta; o - ochi; pn - pneumostom (după V. Gh. Radu şi V. V. Radu)

1.3 Increngătura Arthropoda

Această încrengătură este cea mai numeroasă grupă din regnul animal. Sunt protostomiene cu simetrie bilaterală şi corpul metamerizat, acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Segmentele corpului prezintă apendice (picioare) articulate. Sistemul nervos central este de tip ganglionar scalariform. Cavitatea generală este un hemocel. Aparatul circulator, deschis. Sexele în general sunt separate. Prezenţa învelişului chitinos împiedică o creştere continuă a corpului ceea ce determină apariţia fenomenului de năpârlire.

Fisiere in arhiva (1):

  • Caractere Generale ale Daunatorilor Plantelor Cultivate.doc