Caracterizarea Climatică și Agroclimatică a Anotimpurilor pe Teritoriul Republicii Moldova

Calendaristic primăvara se începe la 1 martie, însă din punct de vedere meteorologic începutul primăverii convenţional se consideră trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin 00C în direcţia creşterii ei.

Această trecere în sudul republicii are loc în medie la sfîrşitul lunii februarie, în restul teritoriului – în prima decadă a lunii martie.În unii ani, în dependenţă de particularităţile proceselor sinoptice, data începutului primăverii se poate abate esenţial de la cea medie. Cea mai timpurie primăvară pe parcursul întregii perioade de observaţii s-a semnalat pe o mare parte a teritoriului republicii la 10 ianuarie (1989), iar cea mai tîrzie la 26 martie (1963).

La sfîrşitul lunii martie – începutul lunii aprilie predominant are loc trecerea temperaturii medii zilnice a aerului prin 50C, în intervalul 16-23 aprilie – prin 100C (începutul creşterii şi dezvoltării active a principalelor culturi agricole), iar între 7 şi 19 mai se înregistrează trecerea prin 150C (începutul verii meteorologice).

Trecerea de la condiţiile de iarnă a circulaţiei atmosferei la cele de vară determină o variabilitate mare a vremii primăvara: schimbarea bruscă a perioadelor calde cu cele reci, ploioase cu cele uscate.

Temperatura medie a aerului în anotimpul de primăvară oscilează pe teritoriul republicii de la 80C pînă la 100C căldură. Cea mai rece a fost primăvara anului 1987, cînd temperatura medie a aerului a constituit 5-60C căldură, fiind mai joasă faţă de normă cu 3-40C. Cele mai calde, aproape pretutindeni, au fost primăverile anilor 1983 şi 2007. Temperatura medie a aerului în sezoanele menţionate a constituit 11-130C, depăşind media multianuală cu 2-30C.

Pentru toată perioada de observaţii cea mai joasă temperatură a aerului primăvara s-a semnalat în luna martie 1955 – 26ºC frig (Bravicea), iar cea mai înaltă a constituit 370C căldură (Cahul, mai 1969 şi Ştefav Vodă, mai 1996).

Primăvara nu rareori au loc îngheţuri. În aer ele se menţin pe teritoriul republicii în medie pînă la 6-21 aprilie, la suprafaţa solului – pînă la 22-30 aprilie. Însă, în unii ani îngheţurile se semnalează şi în luna mai. Cea mai tardivă dată a încetării lor în aer în raioanele de nord şi centrale este 21-24 mai (a.1980), în raioanele de sud la 1-10 mai (a.1990). La suprafaţa solului îngheţurile sînt posibile pînă la 22-28 mai (a.1977). Stratul de zăpada, se topeşte complet, de obicei, în intervalul 15-27 martie , dar cea mai tîrzie dată a topirii lui a fost pe 20-27 aprilie (a.1997). Zăpada, ca fenomen, poate fi semnalată pe teritoriul republicii pînă la 27 aprilie-20 mai (a.1952).

Primăvara, spre deosebire de iarnă, mai frecvent cad precipitaţii torenţiale, uneori însoţite de descărcări electrice. Pe parcursul primăverii în medie cad 115-150 mm, sau circa 24% din suma precipitaţiilor anuale. Cea mai aridă a fost primăvara anului 2003, cînd pe parcursul sezonului respectiv pretutindeni a căzut mai puţin de jumătate din norma precipitaţiilor ¬ 30-60 mm. În primăvara anului 1991 invers, suma precipitaţiilor căzute (200-280 mm) pe o mare parte a teritoriului republicii a depăşit norma de două ori. Maximul zilnic de precipitaţii pe sezon a constituit în teritoriu 30-100 mm.

Pentru sezonul de primăvară sînt specifice aşa fenomene ca ceţurile (în medie 6 zile) şi orajele (în medie 8 zile). Din fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol îl prezintă îngheţurile şi vînturile puternice (în medie o dată în 3 ani), de asemenea, ploile torenţiale puternice şi grindina (în medie o dată în 3-5 ani).

Începutul lucrărilor de primăvară depinde de termenii de topire a stratului de zăpadă şi dezgheţul solului. Dezgheţul solului pînă la adîncimea de 30 cm, de obicei, se semnalează în intervalul 10-17 martie, dezgheţul total –11-20 martie.

Zvîntarea solului pînă la consistenţa plastic moale se constată, ca regulă, în perioada 18-28 martie, fiind un indice al termenilor optimali pentru începutul prelucrării solului în perioada premărgătoare semănatului.

Reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă pe teritoriul republicii are loc în medie în intervalul 16-25 martie. În primăverile foarte timpurii vegetaţia poate fi reluată la sfîrşitul lunii februarie, în primăverile tîrzii – la mijlocul lunii aprilie. Rezervele de umezeală productivă în stratul de sol de un metru la începutul reluării vegetaţiei culturilor de toamnă, pe o mare parte a teritoriului republicii, ca regulă, sînt bune (140-160 mm), în raioanele extreme de sud – satisfăcătoare (125-135 mm). Asemenea rezerve de umezeală asigură creşterea energică a culturilor de toamnă. În unele primăveri, deosebit de aride, rezervele de umezeală productivă în stratul de sol de un metru sînt insuficiente şi constituie 60-70 mm.

Condiţii favorabile pentru începutul semănatului culturilor timpurii de primăvară (orz şi ovăs) apar atunci, cînd temperatura medie zilnică a aerului (la data semănatului) constituie 5°C şi mai sus, solul are consistenţă plastic moale şi se încălzeşte pînă la 5-6°C. Asemenea condiţii pe teritoriul republicii aproape anual (în 75% ani) se crează la sfîrşitul lunii martie – începutul lunii aprilie. În această perioadă rezervele medii multianuale de umezeală productivă în stratul arabil al solului în sudul republicii, ca regulă, constituie 25-30 mm, în restul teritoriului – 35-40 mm. În primăverile timpurii semănatul culturilor cerealiere de primăvară începe la sfîrşitul lunii februarie – începutul lunii martie, în cele tîrzii – în decada a doua a lunii aprilie.