Condiții generale de producere și comercializare a materialului săditor viticol în România

1. INTRODUCERE

În domeniul producerii materialului săditor viticol au fost elaborate o serie de metode intensive, menite să ducă la îmbunătăţirea calităţii, mărirea producţiei, reducerea costului de producţie şi la scoaterea producţiilor de sub influenţa negativă a unor factori naturali de mediu. Unele metode intensive aşa cum sunt cultura viţelor pe sol ameliorat sau cultura pe substrat nutritiv au fost elaborate de cercetătorii români, constituind astfel o premieră pe plan mondial.

Producerea materialului săditor viticol a devenit o preocupare intensivă abia după dezastrul produs de apariţia filoxerei (1885), care a distrus aproape integral viile europene, fapt ce a dus la înfiinţarea viitoarelor plantaţii numai cu viţe altoite, plante care asigură o vigoare mai mare şi un potenţial de producţie mai ridicat (COOMBE, 1999).

La noi în ţară, au fost create şi îmbunătăţite verigi importante ale tehnologiei de producere, fiind elaborate noi tehnologii şi metode. Înainte de 1989 sectorul de producere de material săditor viticol a avut o dezvoltare destul de bună, realizânduse peste 400 de mii de viţe altoite anual din care se obţineau 200 mii viţe de STAS.

După anul 1989, s-a intrat într-o perioadă de tranziţie, suprafeţele cultivate rămânând relativ constante. După privatizarea fostului I.A.S. şi transformarea acestuia într-o companie privată, vechile plantaţii viticole au intrat într-un amplu program de refacere, în această conjunctură se relansează şi sectorul de producere a materialului săditor viticol, astfel, ajungându-se la aproape patru milioane de vite altoite în anul 2009.

Reproducerea reprezinta insusirea fundamentala a organismelor vii, trasatura biologica utila pentru conservarea si perpetuarea speciei (sporirea numarului de indivizi atunci cand necesitatea o solicita). Cunoasterea biologiei inmultirii vitei de vie si a factorilor de influenta prezinta importanta teoretica si practica in obtinerea materialului saditor viticol.

Viţa-de-vie se înmulţeşte, în principal, pe cale vegetativă, din porţiuni de plantă sau ţesuturi, prin altoire, butăşire si culturi “in vitro”.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, denumit în continuare M.A.D.R., asigură realizarea cadrului juridic şi a reglementărilor specifice producţiei, procesării si comercializării din cadrul filierei vitivinicole cu consultarea organizaţiei naţionale interprofesionale reprezentative recunoscute administrativ.

Obiectivul sectorului vitivinicol este creşterea competitivităţii producătorilor de vin, care se realizează prin următoarele acţiuni:

a) exploatarea plantaţiilor viticole în bune condiţii agricole şi de mediu;

b) promovarea produselor vitivinicole si protectia denumirilor de origine controlată, denumite în continuare D.O.C., a indicatiilor geografice, denumite în continuare I.G. şi a menţiunilor tradiţionale

c) stabilirea reglementarilor care să permită echilibrarea cererii/ofertei şi adaptarea producţiei la cerinţele pieţei;

d) protejarea veniturilor producătorilor

Potenţialul de producţie reprezintă suprafaţa plantată efectiv cu viţă-de-vie, cultivată cu soiuri de struguri pentru vin, la care se adaugă drepturile de replantare atribuite producătorilor, dar încă neutilizate şi drepturile de plantare existente în rezervele judeţene şi în rezerva naţională.

2. Producerea materialului saditor viticol

Materialul saditor viticol se obtine in unitati de productie specializate, denumite pepiniere. Pepiniera, ca unitate complexa, cuprinde sectoare dependente intre ele. Acestea sunt: plantatiile furnizoare de butasi portaltoi si altoi, scoala de vite sau solarii si teren pentru asolament. La acestea se adauga: constructiile specifice (complexul de altoire si fortare, solariile), amenajarile aferente (complex administrativ, remize, instalatii, magazii) si sistema de masini specifica.

Scoala de vite constituie locul unde se produc vite altoite si vite pe radacini proprii (nobile si portaltoi). Terenul ales pentru acest sector pepinieristic este necesar sa fie plan, amplasat langa o sursa de apa, neinundabil, neinfestat cu daunatori si fertil. Conditii climatice favorabile sunt asigurate in arealele cu temperaturi medii in luna mai si iunie de minimum 180 C, si in lunile iulie, august de 220 C.

Organizarea terenului pentru scoala de vite se face prin impartirea terenului in sole repartizate pentru culturile din succesiunea asolamentului si scolii de vite. Intre sole se lasa drumuri (4-5 m latime), canale principale de distributie a apei si perdele de protectie.