Conservarea rasei de taurine Brună de Maramureș

Una dintre cele mai valoroase rase autohtone de bovine, Bruna de Maramureş, ar putea fi salvată ca urmare a implicării în această operaţiune a mai multor fermieri şi cercetători ştiinţifici. Rasa este considerată drept una dintre cele mai promiţătoare populaţii mixte de bovine, ai cărei membri descind din rasa Brună Alpină. Înrudite cu Bruna de Maramureş sunt rasele Brună de Austria, Brună Germană şi Brună Americană.

Rasa Brună de Maramureş are o vechime recunoscută de cinci decenii. Ea provine din vechile rase de taurine din zona Munţilor Alpi, mai precis din rasa Brună Alpină, care a apărut pe teritoriul Elveţiei.

Din această populaţie de vaci s-a desprins apoi rasa Brună de Austria, iar exemplarele aduse în Maramureş de către coloniştii austrieci, care au venit în nordul României în ultimele trei secole, au condus la naşterea rasei Brună de Maramureş. Rasa este considerată drept una valoroasă. În medie, exemplarele femele ating la maturitate o greutate cuprinsă între 550 - 750 de kilograme. În cazul masculilor, greutatea la maturitate variază între 950 şi 1250 de kilograme, iar lactaţia normală este între 3600 şi 4000 de litri.

Rasa Brună de Maramureş valorifică mai bine păşunilor alpine, fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale. Această rasă de vaci ar putea fi salvată cu ajutorul banilor publici destinaţi salvării raselor autohtone sau cu sprijinul fondurilor alocate pentru conservarea biodiversităţii. Este o rasă mult mai uşor de întreţinut de către fermierii români şi, drept urmare, aceştia sunt foarte interesaţi de salvarea ei.

1. CARACTERIZAREA RASEI BRUNĂ DE MARAMUREȘ

Rasa Brună de Maramureș este una dintre rasele de vaci cele mai răspândire, fiind prezentă și în țara noastră unde, în ultimii ani, a intrat parcă într-un con de umbră. În goana după rase performante și foarte promovate, crescătorii au neglijat una dintre vacile cu cea mai mare putere de adaptare la condițiile de la noi din țară și care poate reprezenta ”baza” unei ferme de lapte, putând fi folosită și pentru producția de carne (fig. 1).

Rasa Brună crescută în România s-a format prin încrucişarea taurinelor autohtone neameliorate din rasele Sură de Stepă și rasa de munte Mocanița cu tauri din rasa Brună proveniți din Austria și mai apoi din Elveția.

Rezultatele foarte bune obținute ca urmare a practicării acestor încrucișări cu rasele locale a impulsionat răspândirea rasei Brune pe o arie mult mai mare, cuprinzând zonele montane și submontane din întreg arcul carpatic, unde din cauza condițiilor mai puțin favorabile, în special lipsa cerealelor, nu au pătruns rasele specializate în producția de lapte de tip Holstein-Friză.

Rasa Brună ocupă în prezent, în țara noastră, locul trei în structura de rase reprezentând circa 29 % din totalul efectivelor taurinelor din România. Această rasă este răspândită în special în zona subcarpatică a Moldovei, Munteniei și Olteniei, dar și în nordul țării (fig. 2). În prezent, efectivul de Brună depășește 220.000 de capete de Brună, din care aproximativ 10.000 capete se găsesc în fermele mari, iar restul în gospodăriile ţărăneşti unde este prezentă mai ales Bruna de Maramureș.

La răspândirea acestei rase a contribuit, mai ales, puterea mare de adaptare la condițiile de mediu din zonele montane și de podiș, precum și capacitatea foarte bună de valorificare a hranei în aceste condiții. Sistemul pastoral specific acestor zone, denumit pendulare, constând în aceea ca pe timpul verii vacile sunt întreținute în comun la stâne, iar în restul anului în gospodăriile populației.

În România, rasa Brună a fost adusă pentru prima dată în anul 1881, în Maramureș, de către muncitorii forestieri austrieci. Datorită interesului deosebit al crescătorilor și a condițiilor favorabile de mediu, creșterea taurinelor din această rasă, atât în rasă curată cât și prin încrucișare cu taurinele locale, s-a răspândit foarte mult. Importurile de exemplare din această rasă au continuat în perioada interbelică și au crescut după cel de-al doilea război mondial.

Rasa Brună de Maramureș a fost omologată în anul 1959, această rasă formându-se prin absorbția taurinelor locale (Sura de Stepă și Mocănița) cu rasa Schwyz. În Europa, rasa Brună este crescută în țări precum Elveția, Austria, Italia, Slovenia, Franța, Spania și România.

Producțiile în majoritatea țărilor se situează la aproximativ 6.400 de litri pe când în România deocamdată numai la 3.800-4.000 litri. În România, vacile din această rasă sunt crescute preponderent pe pășune, care nu este întotdeauna de cea mai bună calitate, pe când cele din Europa sunt crescute majoritatea în ferme bine organizate cu o furajare adecvată.

Vacile din rasa Brună sunt de talie mijlocie (125 - 130 cm) și cu greutate corporală la adult de 500-600 kg la vaci și 700-900 la tauri (tab. 1). Potențialul genetic pentru producția de lapte este de 3.200-4.000 litri cu procent de 3,75 % grăsime.

Efectivele de vaci din rasa Brună crescute în România dau un lapte cu un procent de peste 3,9 % grăsime și 3,3 % proteină, fapt ce determină un raport bun între procentul de grăsime și cel de proteină (de cca. 1,18).

Tabelul 1

Principalele însușiri morfologice ale rasei Brună de Maramureș

(după ANARZ, 2017)

ÎnsuşireaValori medii

vacitauri

Talia126-130 cm138-145 cm

Lungimea trunchiului150-155 cm160-179 cm

Adâncimea toracica64-67 cm76-80 cm

Perimetrul toracic180-190 cm190-220 cm

Masa corporala500-600 kg700-900 kg

Producţia de lapte prezintă o economicitate bună; 1,22 UNL/kg lapte, indicele de lapte fiind cuprins între 1:6 - 1:7, iar viteza de eliberarea a laptelui este de aproximativ 1,2 -1,3 l/min.

Calitatea proteinei din laptele obținut de la rasa Brună este una foarte bună, cu un conținut ridicat de cazeină (78 % din totalul proteinelor), în special k-cazeina, ceea ce îl face ideal pentru obținerea brânzeturilor de calitate. Vacile din această rasă produc un lapte care conține cu aproximati 8 % mai mult calciu și fosfor, mai multă lactoză, dar mai puține cloruri, ceea ce face ca acest lapte să fie unul mult mai gustos.

În țara noastră, recordul acestei rase de vaci este deținut de către vaca Iza, care s-a aflat în proprietatea Stațiunii de Cercetare pentru creșterea Taurinelor Sighet, Maramureș, iar în anul 1990 la lactația a 4-a a dat 11.662 litri lapte, cu un procent de 4,33 % grăsime. Exemplarele din această rasă se pretează la exploatarea semiintensivă pentru producție de lapte și intensivă pentru cea de carne.

2. AVANTAJELE CREȘTERII RASEI BRUNĂ DE MARAMUREȘ

Principalele avantaje ale acestei rase sunt: cea mai mare durată medie a vieții productive, performanțe superioare la producția de lapte, un lapte mai gras și valori excelente ale proteinei, temperamentul blând, membrele sănătoase, rezistență deosebită la condiții climatice, calitatea cărnii este una excelentă cu un randament bun la sacrificare cu un gust foarte bun.

La lista de avantaje ale rasei se adaugă temperamentul blând, membre sănătoase și rezistență deosebită la condiții climatice. Și calitatea cărnii este excelentă cu un randament bun la sacrificare cu un gust foarte bun.