Conserve de Fructe

Conservarea legumelor si fructelor

Tehnologia obtinerii compotului de mere

I. Introducere

I.1. Generalitati-Marul

Mărul este un fruct care întreţine tinereţea, un simbol al reînnoirii şi al veşnicei prospeţimi. El are un gust bun, aspect minunat şi substanţe nutritive dintre cele mai sănătoase. Considerat ca rege al fructelor, marul are in compozitia sa o serie de elemente in cantitati apreciabile, indispensabile corpului omenesc, dupa cum urmeaza (la 100 g pulpa): hidrati de carbon 14,9%, celuloza 1,5%, lignina 0,4%, acizi liberi 0,6%, pectina 0,4%, calciu 7 mg, fosfor 12 mg, fier 0,36 mg, magneziu 8 mg, vitamina A 112 U.I., vitamina B1 40 U.I., vitamina B2 10-43 U.I., vitamina C 2-15 mg etc. De remarcat este faptul ca, in epicarp, cantitatea de ioni minerali si vitamine este mult mai mare decat in pulpa, de aceea se recomanda consumul fructelor cu epicarp. Corpul omenesc beneficiaza de toate componentele biochimice ale merelor, numai daca acestea sunt consumate in stare proaspata. Prin prelucrare, o parte din aceste componente sunt diminuate sau distruse. Merele constituie o buna materie prima pentru prelucrare industriala sau la nivel familial sub forma de compot, gem, marmelada, suc si nectar, sau preparate alcoolice: cidru si rachiu. De asemenea, otetul de mere este foarte apreciat in alimentatie datorita efectului benefic in mentinerea echilibrului acido-bazic din organism. Pe langa valoarea alimentara deosebita, merele au o serie de proprietati terapeutice recunoscute, avand un bun efect tonic asupra sistemului muscular si nervos, efect antireumatismal, reduc nivelul colesterolului din sange, rol antiseptic intestinal, depurativ sanguin, rol laxativ, este un bun protector gastric, regenerator al tesuturilor etc., (J. Valnet, 1991).Prin productiile pe care le inregistreaza, marul este o cultura foarte rentabila atat pentru micul proprietar de teren cat si pentru producatorul industrial de mere.

Mărul, numit şi „copacul vieţii”, este fără egal printre pomii fructiferi. Ar trebui să mulţumim naturii pentru acest minunat dar, şi să-i fim recunoscători acordându-i mai multă atenţie.

Merele Ionatane, bogate în vitamina C

Sunt de mărime medie, cu coaja netedă şi gust dulce-acrişor. Coaja este subţire, de culoare roşiatică, de obicei fără dungi. Pulpa este alb-gălbuie, suculentă, dulce, prezintă o aromă foarte intensă. Specialiştii le recomandă datorită conţinutului ridicat de vitamina C.

"Roşu delicios", pentru o inimă sănătoasă

Este unul dintre cele mai cunoscute şi mai cultivate tipuri de mere. Pulpa este albă, cremoasă şi suculentă, de aceea este recomandat să fie consumat crud. Merele roşii conţin în coajă licopenul, o substanţă care, în anumite cantităţi, reduce riscul de inflamare a miocardului.

"Galben delicios" stimulează sistemul imunitar

La fel de gustoase, de-ţi lasă gura apă, sunt şi merele galbene. De asemenea, pentru echilibrarea sistemului limfatic sunt preferate fructele şi legumele de culoare galbenă. Merele cu pigment galben conţin carotenoizi, care combat colesterolul rău şi previn bolile cardiovasculare.Atunci când dorim să cumpărăm aceste fructe extraordinare este bine să alegem merele care au o culoare aprinsă şi foarte frumoasă, cu pulpa tare şi a căror coajă nu prezintă urme de lovire sau deteriorare. Coaja trebuie să fie perfect întinsă şi să nu dea semne de vestejire.

I.2. Originea si aria de raspandire

Marul este originar din Asia orientala (Vavilov, 1951), unde se gasesc si astazi o serie de specii salbatice. Desi se pare ca marul era cunoscut cu peste 3000 de ani inainte de Cristos, primele referiri scrise apar in secolele VI i.C. (Saffo), VI-V i.C. (Hipocrate), IV-III i.C. (Teofrast). Ceva mai tarziu, marul este mentionat de o serie de alti invatati ai vremii dintre care: Catone, Varrone, Columella, Pliniu, Paladiu etc.

In stare salbatica, marul se gaseste destul de mult raspandit in Europa si America, fiind reprezentat de specii cu importanta mare in formarea si evolutia ulterioara a soiurilor cultivate.