Contabilitatea națională și informația statistică

Generalităţi

Aşa cum a fost descrisă, schema contabilităţii naţionale apare ca o expresie a unui efort de raţionalizare a multitudinii de fapte economice în care sunt implicate o mare varietate de agenţi.

Plecând de la interpretarea acestor fapte, se propune o structură a spaţiului economic care să permită un demers coerent pentru măsurarea diferitelor elemente ale ansamblului. Dar pentru contabilul naţional, această muncă de definire teoretică nu este decât un aspect al acestui efort de raţionalizare şi, pentru a-i da consistenţă, trebuie în acelaşi timp procedat la un inventar concret al unităţilor existente şi încercat să se măsoare fluxurile multiplelor schimburi dintre aceste unităţi. Astfel, se va putea da un contur precis la definiţiile ce se propun. Această sarcină de inventariere şi de măsură nu este proprie contabilului naţional. Înaintea lui, statisticianul a urmat acest demers în efortul său de a colecta şi organiza informaţiile socioeconomice. De fapt, sarcinile nu sunt numai vecine, ci sunt şi strâns interdependente. Fără statistică, nu se poate avea contabilitate naţională, iar invers, graţie efortului de coerenţă propus de contabilitatea naţională, a putut fi introdusă o nouă rigoare în colectarea informaţiilor statistice.

Înainte de a analiza această dependenţă reciprocă, este totuşi necesar să se precizeze câteva diferenţe între cele două demersuri. Se poate spune astfel că contabilitatea naţională are ca obiect furnizarea unei măsuri sintetice a economiei, în timp ce statistica este măsura analitică a tuturor evenimentelor elementare cuantificabile.

Cercetarea de sinteză a contabilităţii naţionale

Tot ceea ce s-a afirmat subliniază pretenţia contabilităţii naţionale de a dori să furnizeze o vedere globală (atât cât este posibil) asupra evenimentelor economice. Pentru a reuşi acest lucru, ea este obligată să-şi ia ca limită o măsură de tip monetar. Doar atunci, imediat ce o asemenea limită este posibilă, se vor putea integra evenimentele în cadrul dorit. O constrângere foarte puternică apare totuşi în contrapartida acestei exigenţe. În cazul în care cadrul este contabil, el nu devine utilizabil decât din momentul în care toate cazurile prevăzute primesc date numerice reprezentative ale operaţiei corespondente, altfel echilibrul contabil nu poate fi stabilit. Este de asemenea necesar să se adauge un corolar la această constrângere şi anume: acest echilibru contabil nu are sens decât dacă diferitele posturi care-1 compun acoperă realităţi comparabile.

Un alt aspect subliniat al logicii proprii contabilităţii naţionale priveşte grija sa faţă de coerenţa în timp. Aici constrângerea este importantă, căci este vorba de menţinerea continuităţii în seriile de cifre ale diferitelor posturi, oricare ar fi perturbaţiile care pot interveni în sursele utilizate.

Caracteristicile informaţiei statistice

Dependenţa contabilităţii naţionale faţă de informaţiile statistice face necesară buna cunoaştere a caracteristicilor esenţiale a elaborării lor. Aceste caracteristici sunt legate nu numai de procedurile de prelucrare a informaţiei, ci şi de evenimentele care creează această informaţie.

Evenimentele care creează informaţia

Evenimentul în context statistic trebuie înţeles într-un sens precis. Asocierea unei cifre cu un fenomen (economic sau de altă natură) necesită o acţiune umană, sau mai exact o intervenţie asupra fenomenului însuşi. Vom numi aici eveniment însăşi intervenţia, adică actul datorită căruia se pot culege una sau mai multe date, considerate reprezentative, asupra fenomenului de măsurat.

Un asemenea eveniment poate exista independent de însăşi intenţia de a măsura. Se poate constata că, în raport cu măsurările dorite, nu există decât un număr limitat de circumstanţe compatibile cu evenimentele măsurabile. În asemenea cazuri, aceste evenimente există deja, înaintea manifestării intenţiei de colectare statistică.

Nu mai este deci necesară provocarea lor, ci numai acordarea de mijloace complementare de înregistrare şi prelucrare a informaţiilor care rezultă.

Se pot distinge astfel două mari categorii de fenomene:

-fenomenul de măsurat este înregistrat de agentul care este interesat, cel mai adesea pentru propriile sale nevoi de informaţie. Trebuie aşadar ordonate toate înregistrările de tip contabil (nu numai contabilitatea fluxurilor monetare, generală sau analitică ţinută, de exemplu, de toate entităţile administraţiei publice, ci şi informaţiile care privesc alte caracteristici cum ar fi: traficul unui port, bolnavii îngrijiţi într-un spital, tonele transportate pe calea ferată, numărul de candidaţi la bacalaureat etc).

-fenomenul de măsurat este obiectul declaraţiei obligatorii din partea agentului care este interesat, declaraţie care este adresată în general unui serviciu administrativ pentru controlul activităţii, prelevării impozitelor, obţinerii unor avantaje etc. Aici, varietatea acestor evenimente este foarte mare şi dăm în continuare câteva exemple: înregistrarea la starea civilă a naşterilor sau deceselor, declaraţii fiscale diverse (venituri, declaraţii vamale, etc), înmatricularea unei maşini, înscrierea la Oficiul forţei de Muncă etc.

-asemenea evenimente nu constituie, în sine, o sursă de informaţii şi nici chiar o informaţie potenţială. Mai mult, această sursă ar putea să se limiteze la o simplă informaţie privind numărul de câte ori un eveniment se produce. Totuşi, se profită cel mai adesea de circumstanţele acestea pentru a obţine informaţii mai importante, motiv pentru care se justifică existenţa multor formulare ce trebuie completate. Este, de asemenea, posibil să se provoace evenimentul dorit. Acest procedeu nu este nou și ca exemplu putem da recensămintele populaţiei care există încă din antichitate. Folosirea lor s-a generalizat în zilele noastre în domeniile dintre cele mai diverse: locuinţe, industrie, agricultură, comerţ etc.

Dar deoarece recensămintele constituie înainte de toate o operaţiune grea, se poate recurge pentru a obţine o informaţie asupra unei populaţii date, la anchete plecând de la un eşantion selecţionat. Totuşi anumite fenomene cum ar fi: şomajul, natalitatea sau preţurile, fenomene destul de apropiate în timp nu pot fi cunoscute mai bine prin alte metode.