Contaminarea cu Ioduri in Produse Zaharoase

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Contaminarea cu Ioduri in Produse Zaharoase.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 6 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Introducere

În acest referat s-a abordat problema contaminării produselor zaharoase cu iod şi compuşi ai iodului precum şi efectul pe care această contaminare îl are asupra organismului uman . Informaţiile necesare pentru realizarea referatului provin din surse electronice şi literare . Din sursele literare s-au obţinut 10 fişe cu rezumate din cărţi , iar de pe internet s-au selectat 6site-uri .

Materialul a fost astfel organizat încât să fie puse în evidenţă aspecte legate de sursele de contaminare , limitele maxime admisibile , metode de identificare şi dozare şi tehnici de diminuare a contaminării .

Consideraţii generale

Iodul (I) este un microelement nemetalic existent în cantităţi extrem de reduse în organismul uman. [6]

Iodul se prezintă , la 25 grade şi 1 atm , sub forma unor foiţe cristaline sau plăci lucioase , de culoare brună închisă , aproape neagră . Densitatea este 4,94 g /cm . La slabă încălzire sau chiar la temperatură obişnuită , iodul degajă vapori violeţi .Iodul sublimează înainte de a se topi . la partea superioară a pereţilor vasului în care se păstrează , cu timpul se depun cristale de iod .

Iodul este greu solubil în apă , în schimb se dizolvă uşor în solvenţi organici . Pune în libertate sulf din H2S şi oxidează acidul arsenios la acidul arsenic , dând o soluţie de culoare galben – brună .[3]

Iodul este folosit în industria chimică organică pentru prepararea unor coloranţi ( cum sunt cei de ftaleină ), la prepararea iodoformului , a tincturii de iod ( are rol dezinfectant fiind utilizată pe scară largă ) , dar şi pentru prepararea unor medicamente . De asemenea , se foloseşte pentru prepararea unor săruri necesare în tehnica fotografică , la fabricarea unor săpunuri medicinale .Iodul mai este utilizat ca şi medicament , dezinfectant pentru apă precum şi pentru purificarea unor metale , cum ar fi : Ti , Zr , Hf . Sub formă de compuşi organici , iodul este utilizat ca şi insecticid şi fungicid .[5]

Trebuie avut în vedere că la prelucrarea tehnologică a materiilor alimentare au loc pierderi de iod , care pot ajunge la 65 % în funcţie de intensitatea tratamentului termic .

Iodul alimentar este absorbit în tractusul intestinal , în principal ca iodid anorganic .

Consumat în cantităţi mari , iodul este toxic.

Iodul este un halogen cu rol contaminant major în arealul existenţial al omului .Combinaţiile iodului sunt socotite printre cele mai puternice otrăvuri minerale . Compuşii iodici introduşi bucal , au întâi o acţiune corozivă se manifestă asupra intestinului şi asupra rinichiului . Se observă şi inflamaţii ale mucoasei bucale , din cauza excreţiei iodului în glandele salivare . Se pot produce şi intoxicaţii cronice cu iod foarte grave .

Compuşii iodului sunt toxici şi pentru microorganisme şi se utilizează , ca dezinfectanţi ( în special sublimatul ).[5]

Surse de contaminare

Intoxicaţia cu iod s-a extins mult datorită extinderii pe care a căpătat-o folosirea preparatelor iodate în combaterea dăunătorilor , conservarea seminţelor sau în practica veterinară .[5[

Iodul este deversat în mediul înconjurător sub formă de iod rezidual . Odată descărcaţi în mediu , compuşii iodaţi suferă o serie de transformări . S-a descoperit că în unele condiţii , iodul mineral poate fi transformat , fiind forma cea mai stabilă şi cea mai toxică dintre toate formele de iod .

Intoxicaţia cu iod se întâlneşte în practică la toate speciile de animale , cele mai sensibile fiind rumegătoarele , după care urmează păsările , porcinele , carnivorele şi albinele . Cele mai frecvente cazuri de intoxicaţie cu iod la animale sunt urmare a consumului unor cereale tratate cu fungicide pe baza de iod .

Iodul este foarte răspândit în natură , dar se găseşte în cantităţi atât de mici în scoarţa pământului încât extragerea lui este anevoioasă .[7]

Salpetrul de Chile conţine iod , sub formă de iodat de sodiu Na IO 3 . Aceasta este principala sursă industrială de iod. Se mai găseşte iod , ca ion de iodură , în cantităţi variabile ( 7 – 46 g / mm ) în apele fosile care însoţesc petrolul şi , în concentraţii mici , în unele ape minerale .Cum algele marine extrag iodul din apa mărilor , cenuşa lor conţine iod ( sub formă de iodură de potasiu , cu concentraţie de până la 0,4 % , dar şi sub formă de iodură de sodiu) .[3]

Aportul de iod este completat prin consumul de apă , astfel , conţinutul de iod din apă depinde de zona geografică . Apa de mare conţine iod în concentraţie foarte mică legat în cea mai mare parte organic . Din apa de mare , iodul care se găseşte sub formă de ioduri , sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete ale soarelui , este pus în libertate şi fiind foarte volatil , ajunge în atmosferă , astfel încât la malul mării se pot respira anumite cantităţi de iod . Iodul din atmosferă este antrenat de către apa de ploaie , de către râuri sau ape subterane în sol şi din acest motiv apa din regiunile maritime( apa de izvor , apa subterană , apa minerală ) are un conţinut ridicat de iod .[9]

În organismul omului adult cuantumul total este de 30 – 40 mg iod , din care 8 – 10 mg se află în glanda tiroidă , intrând în compoziţia hormonilor tiroidieni . În cantităţi reduse , iodul se află în diverse ţesuturi , 0,03 mg % în muşchi , 0,02 mg % în creier . Este prezent în alimente de origine animală precum carnea de vită , viţel , peşti , scoici , dar şi în legume şi fructe .[6]

Conţinutul de iod al plantelor şi animalelor depinde de solul pe care acestea se dezvoltă . Fructele , vegetalele , cerealele , carnea şi produsele din carne pot conţine , de regulă , între 20 – 50 ug iod / kg putându-se ajunge la 100 ug iod / kg .[5]

Fisiere in arhiva (1):

  • Contaminarea cu Ioduri in Produse Zaharoase.doc