Control Financiar

Istoric

Chiar din momentul apariţiei sale, contabilitatea a generat o nevoie: controlul.

Originile sunt deci foarte vechi, oricare ar fi culturile şi implantările lor geografice.

Controlul este o măsură pentru a asigura omogenitatea conturilor, exactitatea lor şi transmiterea de rezultate fiabile.

Evul mediu dezvoltă aceste tehnici. Biserica şi Administraţia Publică vor fi principalii artizani. În secolul XIX, apar asociaţii de contabili, al căror demers este apropiat de cel pe care noi îl practicăm astăzi.

De-a lungul aceleaşi perioade, la instigarea autorităţilor naţionale, se creează organisme profesionale ale căror scopuri sunt de a normaliza proceduri, de a informa, de a consilia, de a reglementa practici, eventual de a sancţiona.

Pornind de la simple mecanisme contabile, specialiştii se interesează şi cercetează, în funcţionarea şi structurile întreprinderii, „de ce” şi „cum” se manifestă rezultatele: AUDITUL.

Obiective ale controlului intern

Obiectivele controlului intern vizează aspectele următoare:

1. „Stăpânirea” întreprinderii:

• Menţinerea perenităţii acesteia

• Dirijarea afacerilor întreprinderii într-un mod ordonat

• Asigurarea realizării obiectivelor şi a scopurilor atribuite unei activităţi sau unui program

2. Salvgardarea activelor

• Asigurarea protecţiei, salvgardării patrimoniului

• Protejarea activelor

• Asigurarea salvgardării bunurilor

3. Asigurarea calităţii informaţiei

• Garantarea atât cât este posibil a exactităţii şi a stării complete a informaţiilor înregistrate

• Controlarea exactităţii informaţiilor

• Asigurarea fiabilităţii şi a integrităţii informaţiei

4. Asigurarea aplicării instrumentelor conducerii

• Asigurarea respectării politicii de gestiune

• Asigurarea respectării politicilor, planurilor, procedurilor, legilor şi reglementărilor

5. Asigurarea utilizării economice şi eficace a resurselor

• Favorizarea ameliorării performanţelor

• Dirijarea afacerilor într-un mod eficace

• Creşterea randamentului

Definiţii ale controlului intern

Definiţiile controlului intern cele mai autorizate sunt cele care au fost formulate de către organizaţiile profesionale ale auditorilor şi experţilor contabili. Ni se pare ca util de a lua ca subiect de reflexie cele care au fost date în Franţa, în Anglia, în SUA şi de către auditorii interni. Le vom cita în ordine:

a) „ Controlul intern este ansamblul de securităţi care contribuie la gestionarea întreprinderii. El are drept obiectiv, de a asigura protecţia, salvgardarea patrimoniului şi a calităţii patrimoniului, aplicarea instrucţiunilor conducerii şi de a favoriza ameliorarea performanţelor. El se manifestă prin organizare, metode şi proceduri ale fiecărei dintre activităţile întreprinderii pentru a menţine perenitatea acesteia. ” (Ordinul Experţilor Contabili şi Contabililor Agreaţi, 1977)

b) „ Controlul intern cuprinde ansamblul sistemelor de control, financiar şi altele, pus în operă de către conducere, în scopul de a putea orienta afacerile întreprinderii într-un mod ordonat şi eficace, de a asigura respectarea politicilor de gestiune, salvgardare a activelor şi garantare atât cât este posibil a exactităţii şi a stării complete a informaţiilor înregistrate. ” (Proiect al Consultative Committee of Accountancy Bodies de Grande Bretagne, iunie 1978)