Criptopodzolul

CRIPTOPODZOLUL

Solul de tip criptopodzol face parte din clasa spodisoluri şi este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de sol brun de pajişte subalpină, podzol înecat în humus sau postpodzol. Criptopodzolul este definit ca spodisolul care prezintă un orizont organic O şi un orizont de diagnostic A, acid foarte humifer, iar subiacent un orizont Bcp humifer. Poate prezenta orizont organic de tip O (folic) sub 50 cm grosime. Criptopodzolul ca tip de sol a fost introdus în clasificarea SRTS 2003 şi corespunde numai solurilor brune criptopodzolice foarte humifere din etajul montan înalt, subalpine.

Răspândire. Criptopodzolul ocupă o suprafaţă de cca. 95000 ha răspândit pe forme de relief reprezentate de culmi domoale şi platouri cu diferite expoziţii, cât şi pe versanţi înclinaţi din Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali, în special în etajul montan înalt al pajiştilor subalpine, unde se asociază cu podzoluri.

Materialul parental este constituit din depozite de pantă, provenite din urma dezagregării şi alterării rocilor magmatice acide sau intermediare.

Climatul. Criptopodzolurile se formează şi evoluează în condiţii de climă umedă şi rece, caracterizată prin temperature medii anuale de cca. 1-30C şi precipitaţii medii anuale de peste 900- 1000 mm. Indicele de ariditate are valoarea de 70. Evapotranspiraţia potenţială anuală medie este de aproximativ 450 mm. Se evidenţiază un regim hidric percolativ repetat.

Vegetaţia. Criptopodzolurile sunt răspândite în pajiştile din limita superioară montană şi în etajul subalpin. Pajiştile submontane sunt formate din graminee printre care se găsesc diferite dicotiledonate: Festuca supine (păruşcă), Agrostis rupestris (iarba vântului), Poa media (firuţă), Festuca violacea var. picta, Nardus stricta (ţăpoşica), Sesleria rigida (coada iepurelui), S. coerulans, S. heuffeliana, Koeleria pyramidata, Potentilla ternata, Ligusticum muttellina, Phyteuma orbiculare, Euphrasia minima, Dryas octopetala (arginţica), Campanula carpatica (cădelniţă), Campanula cochlearifolia (clopoţei de stâncă),Carlina acaulis (ciurul zânelor), Armeria alpina (armeria) şi altele. Unele specii cu o largă amplitudine ecologică cresc atât în etajul montan, cât şi în cel subalpin.

Procesele pedologice. Procesul de criptopodzolire este specific pentru formarea şi evoluţia acestui tip de sol. Ca urmare se formează un orizont criptospodic (Bcp), care evidenţiază o acumulare iluvială de material amorf active, predominant humic şi aluminic. Orizontul Bcp nu prezintă culoarea rişie specific orizontului spodic, sau aceasta este mascată de conţinutul mare, în general de peste 10% materie organic.

Profilul de sol. Criptopodzolul tipic are ca morfologie următoare succesiune de orizonturi: Aţ- Au- Bcp- C.

-Orizontul Aţ este situate la suprafaţă şi este constituit dinresturile vegetale ierboase cu caracter acidofil. Are o grosime de 2-3 cm.;

-Orizontul Au este închis la culoare, respective cenuşiu închis, culoare datorită prezenţei granulelor de cuarţ şi mică. Are o grosime de 25-30cm, poros;

-Orizontul Bcp, are o culoare brun închis datorită iluvierii de material amorf active. Grosimea acestui orizont este cca. 20-30cm., poros;

-Orizontul C evidenţiază un conţinut foarte de schelet şi este present pe profil sub adâncimea de 50-60 cm. Este constituit frecvent din depozite de pantă, provenite ca urmare a dezagregării şi alterării unor roci acide sau intermediare.

Proprietăţi. Textura este nisipoasă, nediferenţiată pe profil. Atât la nivelul orizontului Au cât şi la nivelul orizontului subiacent, de tip Bcp, structura este glomerulară-poliedrică subangulară mare. Atât în orizontul Au cât şi în orizontul Bcp se evidenţiază prezenţa humusului brut, în general de peste 10%. Criptopodzolul are o reacţie puternic acidă, pe fondul unui foarte mic grad de saturaţie în baze.

Subtipuri.Criptopodzolul include următoarele subtipuri: criptopodzol tipic; criptopodzol histic (T-Au-Bcp-C sau R), criptopodzol litic, la care limita superioară a rocii este situată între 20şi 50 cm., criptopodzol scheletic, la care se evidenţiază peste 70% material scheletic.

Fertilitatea şi folosinţa. Pe fondul însuşirilor chimice, fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie deficitare cât şi datorită climatului umed şi rece în care se formează şi evoluează şi a perioadei bioactive de maxim 75 zile, fertilitatea naturală a criptopodzolurilor este foarte scăzută. Criptopodzolurile sunt utilizate ca păşuni şi fâneţe naturale, cu rezultate cantitative şi calitative slabe. Pentru ameliorarea criptopodzolurilor se recomandă aplicarea amendamentelor calcaroase şi a îngrăşămintelor organice şi minerale, pe bază de azot, cât şi fertilizarea prin târlire.