Cultura Vițelor Altoite în Solarii pe Sol Ameliorat

Este tehnologia cea mai des întâlnită în practica de producere a viţelor altoite în solarii. Această tehnologie de cultură a fost elaborată la noi în ţară la ICVV Valea Călugărească şi este mult mai intensivă comparativ cu tehnologia de cultură a viţelor altoite în şcoala de viţe. Prin această tehnologie se asigură un randament mai mare de viţe altoite comparativ cu şcoala de viţe, se realizează economie de teren şi se înlătură riscul unor îngheţuri târzii de primăvară, brume sau grindină, în schimb este o tehnologie mai costisitoare. Principalele verigi tehnologice sunt: alegerea terenului pentru amenajarea solariilor, ameliorarea solului, instalarea solariilor şi a instalaţiei de udare, pregătirea terenului pentru plantare, plantarea butaşilor altoiţi şi îngrijirea viţelor în perioada de vegetaţie.

Alegerea terenului. Terenul trebuie să prezinte o pantă uşoară pentru eliminarea excesului de apă, să fie ferit de vânturile dominante din zonă, să dispună de o sursă de apă pentru irigare, solul să fie profund, permeabil cu textura nisipo-lutoasă sau luto-nisipoasă.

Ameliorarea însuşirilor fizice ale solului se poate face prin încorporarea nisipului grosier în doze de 200-800 m3/ha astfel încât conţinutul solului să fie

de : 40-60% nisip grosier, 15-20% nisip fin, 10-20% lut şi 15-20% argilă. Fertilitatea solului poate fi îmbunătăţită prin administrarea a 100-150 t/ha gunoi bine descompus şi îngrăşăminte chimice cu fosfor şi potasiu în doze de 100-150 kg/ha P2O5 respectiv K2O. În vedera stabilirii corecte a cantitaţilor de îngraşaminte şi de amendamente care trebuie administrate, se vor executa analize fizico-chimice ale solului până la adâncimea de minimum 55 cm. Îngrăşămintele se administrează prin împrăştierea acestora pe sol şi încorporarea lor în sol prin desfundare. Desfundatul terenului se face din toamnă la 50 cm adâncime. Pe solurile uşoare desfundatul terenului se poate înlocui cu o arătură adâncă la 35 cm.

Instalarea solarului Se folosesc solarii de tip tunel demontabile pentru a putea fi montate la fiecare 3 ani în funcţie de asolamentul folosit. Solariile au lăţimea de 6,6 m şi lungimea de 50-60 m şi sunt prevăzute la ambele capete cu uşi. Solariile sunt dotate în mod obligatoriu cu instalaţia de udare compusă din: staţie de pompare, conducte de admisie şi refulare şi reţea de distribuţie a apei. Instalaţiile asigură distribuţia apei sub formă de ploaie artificială.

Stratificarea butaşilor altoiţi se face în lăzi din material plastic, prin acoperirea cu rumeguş până la nivelul secţiunii de altoire. Pentru menţinerea higroscopicităţi corespunzătoare şi evitarea deshidratării butaşilor, este indicată acoperirea lăzilor cu folie de polietilenă, până la declanşarea forţatului. In perioada premergătoare forţatului lăzile se ţin pe stelaje în camere frigorifice în sere de forţare prevăzute cu instalaţii de răcire, la temperatura de 1-3°C la o higroscopicitate a aerului de peste 85% (V. Grecu, 1980). Când nu sunt asigurate instalaţiile de răcire, lăzile se vor păstra în încăperi cu o temperatură pozitivă cât mai scăzută.

Forţarea butaşilor se efectuează în condiţiile în care aceasta să dureze 17-18 zile. Prin dirijarea factorilor de mediu în primele 4-5 zile de la începutul irii, se urmăreşte ca temperatura din camera de forţare să se menţină în jur 28°C , iar higroscopicitatea aerului în jur de 94% pentru a „forţa" trecerea butaşilor altoiţi de la viaţa latentă la cea activă. În următoarele zile, temperatura se scade treptat (câte un grad celsius pe zi) până se ajunge la 22-24°C care reprezintă temperatura de forţare. Higroscopicitatea se scade, de asemenea, până la 82-84%. După 17-18 zile, când la majoritatea butaşilor a început dezmuguritul, iar la punctul de altoire s-a format un calus continu şi circular, forţarea se consideră terminată. Durata mai scurtă a forţării influenţează pozitiv cantitatea de substanţe de rezervă a butaşilor, necesară şi dezvoltării sistemului aerian al viţelor. Ca urmare, perioada de aclimatizare a viţelor trebuie efectuată la o temperatură mai ridicată (12-13°C).

Pregătirea solului pentru plantare se face primăvara devreme printr-o afânare adâncă cu rotosapa sau freza, când se încorporează şi îngrăşămintele cu azot. În anii 2 şi 3 de exploatare terenul se mobilizează toamna cu rotosapa, iar primăvara se afânează sub stratul de înrădăcinare cu freza şi se încorporează în sol 60 t/ha mraniţă şi îngrăşămintele chimice în doze stabilite în funcţie de analiza agrochimică a solului. După afânare terenul se modelează în straturi. Dacă lucrările de întreţinere a viţelor se fac manual se vor forma două straturi de 240 cm lăţime fiecare. Între cele două straturi şi la margini se lasă poteci de acces de 60 cm lăţime. Dacă lucrările de întreţinere se execută mecanizat se va modela terenul astfel încât să permită circulaţia tractorului în interiorul solarului şi anume: pe mijlocul solarului se va face un strat de 60 cm lăţime mărginit de două poteci de 50 cm lăţime pe care vor trece roţile tractorului, iar în părţile laterale ale solarului se va face două straturi de 240 cm lăţime fiecare.

Când solul din solarii prezintă o textură mai puţin corespunzătoare mai („grea"), modelarea se va face prin biloane orientate pe lungimea solariilor, la distanţă de 70 cm între ele, în felul acesta se va preveni băltirea apei şi se asigură aerisiraea şi încălzirea solului (V. Grecu, 1984).

Altoirea şi forţarea se execută după procedeul cunoscut, manual sau mecanizat, cu 25-30 zile mai devreme decât pentru cultura viţelor în câmp, în condiţiile din România altoirea trebuie începută în cursul lunii februarie şi terminată până la 10 martie.