Depozitarea produselor horticole

Depozitarea este etapa tehnologică de menținere într-un spațiu închis a fructelor proaspete, după recoltare, pentru o anumită perioadă de timp.

Depozitarea în atmosferă normală se realizează în spații frigorifice unde, pe lângă răcirea aerului, se face și umidificarea acestuia. Fructele se răcesc cât mai repede după recoltare, până la temperatura de depozitare, cu atât mai repede cu cât gradul de perisabilitate este mai ridicat. Pe plan european și mondial există tendința de dezvoltare a lanțului frigorific în arealele în care acestea sunt cultivate, la locul de recoltare.

Durata admisibilă de păstrare este perioada de timp în care fructele își mențin calitatea proprie consumului în stare proaspătă, în anumite condiții de mediu.

Păstrarea fructelor în stare proaspătă poate fi:

Păstrare temporară (de scurtă durată), atunci când fructele prin natura lor prezintă un grad ridicat de perisabilitate sau destinația comercială a produselor impune această măsură tehnologică.

Păstrare prelungită (de lungă durată), fructele sunt păstrate un interval variabil de timp admisibil, stabilit în funcție de dotarea spațiului de păstrare, de specia și soiul de fructe.

Perisabilitatea este însușirea fructelor proaspete de a-și pierde valoarea de utilizare, mai rapid sau mai lent, în condițiile termohidrice ale mediului ambiant sau din interiorul unui spațiu de păstrare în care acestea se găsesc la un moment dat.

Indiferent de metodă, standardele recomandă păstrarea doar a acelor produse care aparțin

categoriilor superioare de calitate și au fost cultivate în acest scop.

Depozitarea în vrac. Se poate practica la produsele rezistente la manipulare, de

tipul cartofilor, cepei, verzei, sfeclei roșii etc. Avantajele metodei constau din folosirea în

întregime a suprafeței existente și în posibilitatea de a mecaniza manipularea produselor.

Dezavantajele provin din dificultatea de a dirija într-un mod cât mai uniform, în cadrul limitelor

optime, temperatura și umiditatea în interiorul vracului, mai ales când produsele neuniforme,

prea mici sau însoțite de impurități pot înfunda canalele de aerisire. Dirijarea este dificilă și

datorită faptului că acest mod de depozitare este recomandat pentru celulele ventilate mecanic,

cu aer din exterior. Din aceste motive, păstrarea în vrac reușește numai cu produse uniforme,

curate și perfect sănătoase. În anii climatici nefavorabili, cu ploi permanente în perioada de

recoltare, trebuiesc adoptate măsuri suplimentare de precauție.

Depozitarea în vrac se practică atât în spațiile cu aerisire naturală, cât mai ales în spațiile

cu ventilație mecanică, iar în unele cazuri și în anumite tipuri de depozite frigorifice. În funcție

de posibilitățile existente în dirijarea temperaturii, umidității relative, dar mai ales a circulației aerului, grosimea vracului poate fi între 1-1,5 m și 4,5-5 m. Pe suprafața vracului, în spațiile cu

aerisire naturală, se așterne un strat subțire de paie uscate, pentru prevenirea condensului.

Manipularea produselor în vederea depozitării în vrac constituie cea de a doua serie de

astfel de operații, după cele din câmp, iar în finalul păstrării se desfășoară ultima serie, în

vederea expedierii. Primele două manipulări, cea din câmp și cea premergătoare depozitării,

prezintă o mare importanță pentru micșorarea pierderilor ulterioare. Produsele umede, murdare

sau însoțite de impurități, trebuie uscate și condiționate sumar înainte de depozitarea în vrac,

apelându-se la predepozitare.Tehnologiile standard prevăd, de asemenea, faze specifice de

uscare și vindecare a rănilor la produsele mentionate. În cursul manipulării și al păstrării,

integritatea țesuturilor (fără striviri sau lovituri) și a învelișului protector (fără leziuni, tăieturi

sau răni), turgescența sau elasticitatea, precum și lipsa atacului inițial de boli și dăunători,

contribuie la o mai bună conservare a calității.

Depozitarea în ambalaje. Este mai eficientă, întrucât permite accesul uniform al

aerului rece și permanent sau periodic împrospătat, în toată masa produsului. Produsele se pot

controla permanent și se pot valorifica în ordinea dorită. Manipularea se poate face mecanizat.

Chiar în cadrul metodelor improvizate de păstrare, depozitarea în ambalaje reușește mai bine

decât depozitarea în vrac. Starea tehnică, starea de curățenie și lipsa infectării cu germeni

patogeni trebuie verificată la ambalajele care se refolosesc. Modul de stivuire trebuie să

favorizeze o ventilație uniformă (spații, grătare pe pardoseală) și să asigure posibilitatea

controlului produselor.

Depozitarea în lăzi - paletă

Depozitarea în lăzi - paletă , numite în termeni tehnici și box palete, cu o capacitate

medie de 300-400 kg permite încărcături maxime de 2,55-2,65 t/m2 (cartofi); 2,45-2,65 t/m2

(rădăcinoase); 2,29-2,4 t/m2 (ceapă); 1,45-1,7 t/m2 (mere) etc. Produsele ocupă volumul interior

până la înălțimea utilă (590 mm), iar suprafața de aerisire totală este de 13,6%. Prin suprapunere,

pe 8-9 nivele, până la 5,9-6,6 m, se lasă un spațiu de protecție între produs și fundul paletei

lăzii de deasupra de 5-10 cm. Când starea tehnică a box-paleților nu permite, stivuirea se face la

o înălțime mai mică (4-6 nivele).

Introducerea și scoaterea se execută în aceeași ordine, iar

aranjarea stivelor se face lăsând spații de 5-10 cm între coloane și cel puțin 20-30 cm la peretele

celulei. Uneori se practică și culoare de control de 50 cm, pentru a putea observa mai bine

evoluția produsului. Pentru o mai bună circulație a aerului răcit, se recomandă ca spațiile dintre

stivele de lăzi paletă să fie orientate pe direcția de refulare a acestuia.

Depozitarea paletizată în lăzi se practică la numeroase specii la care cantitățile

păstrate sunt relativ mai modeste (anumite rădăcinoase, varză, usturoi, struguri, pere, gutui,

arpagic), dar și în cazul merelor, cepei și chiar a cartofilor. Încărcătura maximă de produse

raportată la suprafața totală a celulei este de 1,7 t/m2 cartofi în lăzi P; 1,5-1,65 t/m2 ceapă în lăzi

P; 2,35-2,45 t/m2 rădăcinoase în lăzi P; 0,85-1,0 t/m2 varză în lăzi P; 1,5 t/m2 mere în lăzi P;

1,35-1,65 t/m2 pere în lăzi P; 0,9-1,1 t/m2 pere în lăzi tip III de export; 0,85-0,95 t/m2 struguri în

lăzi tip IV pentru export. În prima fază se constituie unitățile de încărcătură paletizată. În faza

următoare paletele cu lăzi se introduc în celule, unde se suprapun pe maximum patru nivele

până la înălțimea de 5,6 m. Pentru lădițe platou, mai fragile, se folosesc palete cu montanți.

Depozitarea nepaletizată în lăzi se poate face după mai multe sisteme de aranjare.

-Sistemul de aranjare lax constă în stivuirea prin suprapunere în cruce a

ambalajelor. Peste un strat de lăzi amplasate în rânduri continue, distanțate la 1/2 din

lungimea unei lăzi, se așază stratul următor în mod similar, dar perpendicular pe primul.

Înălțimea de suprapunere maximă este de 2,5 m. Circulația aerului și uniformitatea factorilor

de păstrare este asigurată la un nivel superior, dar încărcătura la unitatea de suprafață se

reduce. Păstrarea de scurtă durată a legumelor verdețuri în spații cu aerisire naturală și a usturoiului, cepei sau merelor în cantitate mai mică în spații neamenajate, trebuie efectuată în

acest sistem.