Dezvoltarea Sustenabilă

1.1. Definiţii

Multe definiţii ale dezvoltării sustenabile (DS) (adesea incomparabile între ele), au fost sugerate şi dezbătute în literatură. Ceea ce sugerează că acestea sunt legate de ideologii alternative. Dintr-o perspectivă ecocentrică, ecologiştii extremişti par a fi foarte aproape de a refuza chiar ŞI politica dezvoltării “modificate” bazată pe utilizarea sustenabilă a bunurilor naturii. Pentru ei doar o strategie a dezvoltării minimaliste este moral suportabilă. Dintr-o perspectivă opusă tehnocentristă, alte analize argumentează că conceptul sustenabilităţii contribuie cu noutăţi la strategia creşterii economice sustenabile pe o perioadă lungă de timp ŞI depinzând de cantitatea de investiţii. Investiţia în capitalul natural nu este irelevant dar nu este de o mai mică importanţă decât altele. Soluţia unei astfel de presupuneri este poziţia de pe care se va continua un foarte înalt grad al sustenabilităţii (fizic, uman ŞI capital natural). Clasificarea din schema prezentată în figura următoare, prezintă cele două poziţii ca foarte slab sustenabile ŞI foarte puternic sustenabile.

Cele mai publicate definiţii ale sustenabilităţii este aceea a Comisiei Mondiale a Mediului şi Dezvoltării (WCED) (Brundtland Comission, 1987). Comisia defineşte DS ca şi “dezvoltarea care găseşte şi are nevoie de prezent fără compromiterea abilităţii generaţiilor viitoare să-şi găsească propriile lor nevoi.” (WCED, 1987, p43).

Pe baza acestei definiţii a DS, ambele, echitatea intergeneraţioanlă şi echitatea intrageneraţională trebuie întâlnită înainte ca oricare societate poate stigmatiza ţelul sustenabilităţii. Dezvoltarea socială şi economică trebuie să fie direcţionată într-o asemenea manieră încât să minimalizeze efectele activităţii economice indiferent de costurile care vor exista pentru generaţiile viitoare. Atunci când activităţile vitale curente impun costuri în viitor (de exemplu exploatarea mineralelor non-reînoibile), întreaga compensaţie trebuie plătită (de exemplu o nouă tehnologie ce va permite resursei să fie înlocuită de exemplu combustibili fosili cu energia solară). Comisia de asemenea a subliniat nevoile esenţiala ale lumii sărace, cărora nesocotirea priorităţilor ar trebui dată. Cu alte cuvinte DS trebuie să permită pentru o sporire a standardului de viaţă al oamenilor cu accent deosebit asupra bunăstării oamenilor săraci în acelaşi timp permiţând necompensarea şi costuri semnificative generaţiilor viitoare.

Comisia are de asemenea o imagine optimistă despre decuplarea legăturii dintre activitatea economică şi impactul asupra mediului şi în termenii clasificării noastre sistemul este pus într-un câmp al slabei sustenabilităţi. Amintindu-ne de suporterii sustenabilităţii puternice, argumentează că modificările de scară ale economiei vor fi necesare. Cantitatea reducerilor de scară este discutată în cadrul câmpului sustenabilităţii puternice.

DS este în general acceptată, este de asemenea o dezvoltare economică ce rezistă de-a lungul unei perioade lungi de timp. Dezvoltarea economică poate fi măsurată cu ajutorul PNB/persoană, sau consumul real de bunuri şi servicii per persoană. Putem de asemenea argumenta că măsurătorile tradiţionale ale PNB sunt necesar a fi modificate şi extinse atunci când este măsurată dezvoltarea sustenabilă. Dar pentru moment, dezvoltarea sustenabilă este definită ca şi consumul non-micşorat, PNB sau alţi indicatori ai bunăstării.

1.2. Condiţiile pentru o dezvoltare sustenabilă

Un nivel greu este acela al determinării condiţiilor necesare şi suficiente pentru îndeplinirea DS. }n mod fundamental, cum am compensa viitorul de stricăciunile acţiunilor noastre de astăzi? Răspunsul este transferul capitalului moştenit. Ceea ce înseamnă că generaţia de astăzi trebuie să asigure pentru generaţia următoare acelaşi nivel de capital, nu mai puţin decât cel al generaţiei de astăzi. Capitalul conţine capacitatea de a genera bunăstare prin crearea de bunuri şi servicii de care bunăstarea oamenilor depinde.