Dreptul de Proprietate

1.1. Dreptul de proprietate şi utilizarea resurselor mediului.

Dreptul de proprietate este o mulţime de caracteristici ce transmit anumite puteri proprietarului acelui drept. Există multe diferite caracteristici derivate din dreptul de proprietate. Pentru a fi mai expliciţi, să luăm un exemplu, să considerăm un act al unei porţiuni de teren. Actul este un drept de proprietate prin care se acordă proprietarului puterea de a folosi terenul şi să aloce beneficiul pentru teren. Deci de exemplu, cerealele pot fi cultivate şi vândute, şi deci venitul revine în întregime proprietarului.

O clădire cu apartamente poate fi construită şi închiriată după aceea, iar clădirea si renta îi revine proprietarului. Deci proprietarul poate de asemenea preveni folosirea de către alţii a terenului fără permisiunea lui. Deci acest act este exclusiv şi neatacabil. În schimb, proprietarul este capabil să subdivizeze proprietatea şi să vândă sau să dea din ea o porţiune. În acest caz, dreptul de proprietate este divizibil şi transferabil.

Drepturile pot fi constrânse prin restricţii impuse de guvernare sau de indivizi privaţi. Un exemplu de constrângere guvernamentală este zonarea locală ce interzice anumite utilizări ale terenului.

Durata de exercitare a dreptului de proprietate este un aspect important. De exemplu, titlul de proprietate funciară este exclusiv, neatacabil, transferabil şi în general divizibil. Arendarea este la fel cu drept exclusiv şi neatacabil şi poate fi transferat şi este divizibil, dar este de durată limitată.

Desigur nu putem acoperi toate aspectele dreptului de proprietate aplicate resurselor naturale, dar este important să facem distincţia între tipurile de proprietate şi să vedem ce implică acestea pentru analiza economică a utilizării resurselor naturale.

Exclusivitatea unui drept este o caracteristică importantă şi distinctă. O proprietate privată acordă proprietarului puterea de utilizare exclusivă a resursei naturale. Proprietarul nu trebuie să împartă resursele cu alte persoane. Proprietatea comună este non-exclusivistă, oricine este liber să folosească acele resurse. Un alt factor folosit pentru descrierea proprietăţii comune este cel al accesului liber. Nimeni nu poate opri pe nimeni de la utilizarea resursei şi se împarte în comun beneficiul adus de acea resursă. Dreptul de proprietate privată şi comună, poate avea multe alte caracteristici, dar ne-am concentrat doar asupra celor mai importante.

Prezenţa sau absenţa exclusivităţii a avut un impact asupra multor domenii economice şi asupra rolului guvernării. Cu dreptul de proprietate privată piaţa pentru producţia şi schimbul resurselor tipice există. Este posibilă alocarea eficientă a resurselor fără intervenţia guvernamentală. Resursele care tind să fie împărţite prin dreptul de proprietate privată sunt minele (minerale energetice şi ne-energetice), locurile de recreere private, terenurile agricole şI anumite păduri. Vom accentua în capitolele următoare cum este obţinută o alocare eficientă a resurselor naturale obţinută prin utilizarea pământului, exploatării mineralelor, exploatării forestiere de-a lungul maximizării proceselor. Un accent deosebit se pune pe acţiunile de pe piaţa pentru majoritatea cazurilor aceste pieţe private funcţionează bine. Desigur se vor examina cazuri în care piaţa nu funcţionează la fel de bine, diferite structuri de piaţă, efectul exploatării resurselor reînoibile şi non-reînoibile. Dar în general, accentul cade pe metodologia luării deciziilor a celor care au drept exclusiv spre folosirea resurselor naturale.

În contrast, resursele caracterizate prin dreptul de proprietate comună ce pot beneficia de o alocare eficientă a resurselor fără intervenţia guvernamentală şi/sau crearea dreptului de proprietate privată. Piaţa produselor şi schimbului acestor resurse naturale nu ar exista sau funcţiona eficient.

Resursele naturale deţinute în comun includ multe zone destinate pescuitului şi resurselor mediului , ca şi aerul şi apa.

Dar de ce pământul, pădurile şi mineralele în mod general sunt exploatate în proprietate privată, în timp ce peştele, aerul şi apa sunt caracterizate de dreptul de proprietate comună. Nu se pot da răspunsuri definitive, dar urmărind studiile lui Scott (1984) vom examina anumite caracteristici ale diferitelor resurse naturale de-a lungul timpului.

Dreptul de proprietate asupra pământului şi minereurile a existat de sute de ani, au fost create prin acţiuni guvernamentale (împroprietării cu pământ) şi prin acţiuni private individuale de-a lungul litigiilor şi concluzionările precedente referitoare la diferite litigii şi reglementările legislaţiei anterioare momentului respectiv