Drumurile Forestiere

Valoarea pădurilor româneşti: pădurile din România acoperă aproape o treime din ţară şi includ unele dintre ultimele şi cele mai mari regiuni naturale şi păduri virgine vechi rămase în Europa. Ele constituie o resursă naturală extrem de valoroasă în ceea ce priveşte capacitatea lor de producţie durabilă a produselor forestiere, furnizarea de servicii de mediu, precum şi conservarea biodiversităţii.

Planificarea/proiectarea drumului forestier (rețelei) Obiectivele planificării/proiectării și construcției drumului forestier (sau a rețelei) trebuie să servească unor scopuri multiple precum:

Disponibilitatea resurselor naturale (punerea lor în valoare) Gospodărirea durabilă a resurselor naturale Protecția zonelor sensibile, a habitatelor, a biotopurilor Întreținerea zonelor împădurite Accesibilitatea în caz de dezastre (incendii, atacuri de insecte etc.) Locuri de muncă pentru populație Asigurarea securității muncii la pădure, a accesibilității în caz de accidente Turism și recreere Vânătoare și pescuit Accesibilitate pentru cercetare, educație și scopuri științifice ce apar din motive speciale.

Clasificarea drumurilor În concordanță cu, normativul de proiectare există trei categorii de drumuri forestiere clasificate în funcție de suprafața deservită, de volumul anual de masă lemnoasă exploatată, de viteza de proiectare, de partea carosabilă, de rază minimă și de rampa maximă la mersul în plin, însă în majoritatea țărilor vest-europene, există o singură diferență în clasificarea drumurilor forestiere în funcție de suprafața de rulare, dacă ea este consolidată sau nu (drumuri împietruite – drumuri de pământ). Se recomandă ca și pentru România să existe o singură lățime a platformei, care ar trebui să fie cuprinsă între 5,5 și 7,0m, cu atât mai mult, cu cât STAS 2900-89, prevede lățimea de 3,5 m și respectiv 5,0 m. Doar în zonele stâncoase ar fi necesară reducerea ei la 4,0 – 4,5 m. Elementele drumurilor forestiere

Platforma

La drumurile forestiere, platforma reprezintă limita de utilizare a terasamentelor. În concordanță cu condițiile geologice, aceasta poate fi în cadrul terasamentelor în stâncă sau în cadrul terasamentelor de pământ. Limita terasamentelor propriu-zise constituie ampriza drumului. Ținând cont de sistemul rutier, fiecare drum forestier necesită un strat de fundație și un strat de îmbrăcăminte. Dacă există posibilitatea de a excava material de construcție de-a lungul zonei drumului, atunci aceste puncte pot servi ulterior pentru realizarea supralărgirilor sau a stațiilor de încrucișare sau pot să rămână în continuare pentru a fi folosite la întreținerea drumului. În concordanță cu capacitatea portantă a platformei, grosimea îmbrăcăminții rutiere trebuie să fie între 300 și 500 mm. Materialul este transportat cu camioane și cu autogrederul este împrăștiat, nivelat și se realizează și bombamentul, iar în final este compactat cu cilindrii vibratori. În profil transversal, partea carosabilă a drumului trebuie să aibă formă de bombament sau să aibă pante de 3-4%.

Drenajul

Apa este unul dintre adversarii importanți ai drumurilor forestiere. Dacă scurgerea nu este bine realizată din proiectare, constrcție și întreținere, atunci drumul se va deteriora rapid. Există trei categorii de drenaj necesare, prima referitoare la apa de pe partea carosabilă, a doua referitoare la apa care se scurge de pe versanți, pentru prelucrarea căreia se amenajează șanțuri de scurgere cu descărcare la podețe, iar a treia se referă la apa subterană care se colectează spre șanțuri prin drenuri de acostament sau casiuri.