Ecologie generală

Obiectul de studiu si dezvoltarea ecologiei

1.1Obiectul de studiu al ecologiei si deosebirea fata de alte stiinte biologice

Ecologia studiaza organizarea functionarii si evolutiei sistemelor biologice corespunzand nivelelor de integrare egale sau superioare celui reprezentat de individul biologic. Ecologia este, asadar, o stiinta biologica de sinteza care studiaza prin excelenta conexiunile ce apar intre orgtanismele vii(plante, animale, oameni) precum si intre acestea si mediul lor de viata.

In sens mai larg se poate spune ca ecologia este stiinta care studiaza mediul inconjurator planetar, analizand din punct de vedere biologic relatiile omului si ale celorlalte vietuitoare sau forme de viata cu acesta. Ecologia este o stiinta a omului si a naturii, este cea mai umana dintre stiintele naturii.

Studiul inerrelatiilor om(societate) – biosfera constituie o directie de dezvoltare a ecologiei cu implicatii in stiintele economice, sociologice, demografice, politice, etnografice, fapt ce situeaza ecologia la granita dintre stiintele biologice si cele sociale.

Numeroasele domenii de activitate umana si numeroasele discipline tehnologice furnizeaza ecologiei tematici noi de ceretare si, in acelasi timp, date complete privind impactul omului cu natura, ceea ce a determinat dezvoltarea unor ramuri noi de ecologie aplicata: ecologie agricola(vegetala si animala), ecologie forestiera, ecologie urbana, ecologia mediului ambiant, ecologia umana, ecologia resurselor naturale, etc. Toate aceste directii de cercetare depasesc astazi starea de moda ecologica, ramurile ecologiei enumerate sunt sa ofere factorilor de decizie ai momentului modele sau solutii pentru o mai buna relatie dintre om si natura.

Ecologia este o stiinta de sinteza, o stiinta aplicata care dezvolta si pune in scena cunostiintele teoretice si practice pluridisciplinare, necesare realizarii unui ansamblu de masuri, a unor strategii sau a unor proiecte, care sa rezolve problemele legate de echilibrul in mediu, de amenajarea sau exploatarea ecosistemelor si a resurselor regenerabile ale biosferei.

1.2Consecintele negative asupra mediului care au dus la progresul ecologiei

Progresul ecologiei inregistreaza pregrese uriase incepand cu a doua jumatate a secolului XX, astefel ca astazi conceptele si metodele de abordare sistematica proprie ecologiei sunt prezente in aproape toate sferele de activitate. Preocuparea crescanda pentru problemele ecologice este determinata de pozitia contradictorie in care revolutia industriala plaseaza omul contemporam. Ca urmare a posibilitatilor sale tehnice, el a reusit nu numai sa-si explice ci sa si reproduca in folos sau un numar mare de fonomene naturale ceea ce i-a creat un sentiment de independenta fata de natura si i-a intarit convingerea ce este stapanul absolut al acesteia.

Tehnologiile sofisticate, utilizate pentru prelucrerea resurselor naturale sau pentru crearea ambiantei specific umane, au sustinut tot mai mult acest sentiment de independenta, concomitent cu aparitia sentimentului de dependenta fata de propria tehnologie. Urbanizarea galopanta, economia de piata avand ca scop beneficiul imediat cu uniformizarea modelelor de dezvoltare, generatoare de vulnerabilitate, politici distorsionate, circulatia informatiilor nevalidate sunt cateva din cauzele ce au dus la progresul ecologiei.

1.3Organisme si reuniuni internationale pe problematica mediului

Prima reactie politica de anvergura la problemele mediului a fost organizarea la Stockholm, in anul 1972 a Conferintei ONU unde s-a decis crearea Programului Natiunilor Unite pentru Mediu(UNEP) care a finantat importante programe de cercetare si au elaborat conventii internationale de protectia mediului.

ONU constituie in anul 1983 Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare, insarcinata sa studieze posibilitatile de dezvoltare economica, compatibila cu conservarea mediului. Cercetarile acestei comisii sintetizate in Raportul Brundtland(1987) lanseaza conceptul de dezvoltare durabila sub deviza “viitorul nostru comun” si pregateste Conferinta de la Rio de Janeiro(1992) consacrata problemelor de protectia mediului si dezvoltare.

Importanta abordarii problematicii mediului inconjurator de catre institutii politice internationale rezida pe de o parte in stimularea dezbaterilor pluridisciplinare si pe de alta parte in sustinerea financiara a proiectelor de studii regionale si globale initiate de diverse institutii specializate(Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura – FAO; Organizatia Mondiala a Sanatatii – OMS; Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii – UICN, etc.)