Elemente de montanologie - cheia dezvoltării agroturismului montan

Turismul rural în România s-a practicat mereu, dar spontan, sporadic, întâmplător, şi mai ales neorganizat. Dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor, elemente originale de etnografie şi artizanat, ce pot fi valorificate turistic, în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltarea turismului rural.

Porţiunea cea mai spectaculoasă şi impunătoare a Carpaţilor Româneşti o constituie Carpaţi Meridionali – între culoarul Timiş-Cerna (la vest) şi Valea Prahovei (la est). Supranumiţi şi Alpii Româneşti, ei ating câteva vârfuri peste 2500 de metrii: Omu (2505 m) în masivul Bucegi, Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m) în munţii Făgăraş, Parâng (2518 m), Peleaga (2529 m) în munţii Retezat etc.

În Carpaţii Meridionali au sălăşluit şi au fost protejate o serie de alte „ţări” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului, Loviştei şi Haţegului – situată în inima vechii Dacii. Jiul şi Oltul au ferestruit în acestă catenă văi transversale la el, ca şi

Prahova împreună cu Dâmboviţa. Aici, între masivii muntoşi ai Bucegilor şi Pietrei Craiului, între Transilvania şi Muntenia legate de Culoarul Rucăr-Bran se află leagănul turismului românesc, începuturile turismului rural.

În prezent, sunt peste 25 de firme ce desfăşoară activitate de tour operatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim doar câteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov), „Trans Tour” Praid (Harghita), „Dublion” Câmpulung (Argeş), „Daruguş” Balavanyos (Covasna), „Montana Service” Vidra (Vrancea).

Dezvoltarea montană durabilă bazată pe o economie specifică, pe managementul performant al spaţiului natural şi resurselor umane endogene, generează calitate şi efecte benefice de sanogeneză întrucât dezvoltă biodiversitate utilă societăţii umane.

• Pentru construirea unei strategii durabile este mai întâi necesară o viziune justificată şi concretă, bazată pe realităţi, tradiţii, aspiraţii şi nevoi perene.

Pentru Carpaţii României, viziunea acceptabilă este cea de continuitate tradiţională prin munţi locuiţi de comunităţi endogene ale căror exploataţii ocupă dispersat teritoriul montan, utilizând intensiv energiile regenerabile – gravitaţională, hidraulică, eoliană, animală, umană.

Modelul de urmat – în mod selectiv şi adaptat este cel alpin (austriac, elveţian, italian, francez) prin care s-a asigurat un grad satisfăcător de populare umană a munţilor până la altitudini permisibile, cu valorificarea în forme durabile şi prin bune practici a resurselor montane regenerabile.

Direcţiile de înaintare sprijinite pe tradiţiile selectate şi modernizate ale gospodăriei montane familiale, vizează menţinerea unei agriculturi ecologice, bazată pe flora furajeră a pajiştilor naturale montane şi pe o încărcătură echilibratăcu animale rumegătoare – bovine, ovine, caprine – în armonie perenă şi reciproc concesivă cu pădurea montană.