Factori poluanți și tipuri de poluare

Termenul de poluare are un sens larg şi derivǎ din latinescul polluo(-ere), care înseamnǎ a murdǎri, a degrada, a profana, ceea ce în vorbirea curentǎ denumeşte orice acţiune de degradare a mediului normal de viaţǎ a omului.

Deşi de-a lungul timpului s-au emis mai multe definiţii, nu se poate spune cǎ existǎ una autocuprinzǎtoare, însǎ cea mai complexǎ pare a fi cea formulatǎ la Conferinţa Mondialǎ O.N.U. asupra mediului (1972), prin care poluarea semnificǎ: „modificarea componentelor naturale sau prezenţa unor componente strǎine, ca urmare a activitǎţii omului şi care provoacǎ prin natura lor, prin concentraţia în care se gǎsesc şi prin timpul cât acţioneazǎ, efecte nocive asupra sǎnǎtǎţii, creazǎ disconfort sau împieteazǎ asupra diferitelor utilizǎri ale mediului la care aceasta putea servi în forma sa anterioarǎ”. Din aceastǎ definiţie se poate constata cǎ cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartǎ omul, poluarea fiind în cea mai mare parte consecinţǎ a activitǎţii umane.

Nu se poate neglija totuşi faptul cǎ în mediul înconjurǎtor are loc şi o autopoluare, datoratǎ prezenţei unor elemente naturale care-l degradeazǎ. De asemenea trebuie sǎ se facǎ o delimitare clarǎ între poluarea mediului şi impurificarea acestuia.

Poluantul nu este altceva decât factorul care produce fenomenul de poluare, cel care genereazǎ disconfort sau are acţiune toxicǎ asupra organismelor, care degradeazǎ componentele biotopului, provocând dezechilibre ecologice. Conform Legii Toleranţǎ, orice factor util când depǎşeşte pragurile de toleranţǎ devine toxic, letal, deci devine poluant.

Fenomenul de poluare a început odatǎ cu apariţia omului pe Pǎmânt, însoţind orice activitate umanǎ. Iniţial produsele poluante erau mai puţine, de naturǎ organicǎ şi uşor degradabile de cǎtre microorganisme, însǎ odatǎ cu creşterea populaţiei umane şi dezvoltarea societǎţii numǎrul şi diversitatea poluanţilor a crescut considerabil. În perioada actualǎ se rǎspâdesc în biosferǎ un numǎr imens de deşeuri, unele foarte greu sau chiar nebiodegradabile (detergenţi, pesticide de sintezǎ, mase plastice, deşeuri radioactive etc.). Mult timp s-a crezut cǎ mediul are capacitǎţi nelimitate de absobţie şi de neutralizare a efectelor poluǎrii, dar când cantitateade poluanţi depǎşeşte capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele suferǎ un proces de alterare. Aceste modificǎri pot fi atât de accentuate încât sǎ se ajungǎ la distrugerea totalǎ sau parţialǎ a ecosistemelor respective şi apariţia unor zone lipsite de viaţǎ (râuri şi soluri foarte puternic poluate etc.).

Factorii poluanţi sunt elemente ale mediului înconjurǎtor, existente în mod natural sau introduse de cǎtre om în timpul activitǎţii sale şi se pot clasifica astfel:

A. – dupǎ originea (provenienţa) lor:

- naturali;

- antropogeni (artificiali);

B. – dupǎ natura lor:

- fizici (particule solide, radiaţii ionizate, emisii masive de energie, zgomote etc.) ;

- chimici (derivaţi ai multor elemente chimice, diverse substanţe chimice de sintezǎ) ;

- biologici (anumite specii de plante, animale şi mai ales microorganisme) ;

C. – dupǎ starea de agregare:

- lichizi;

- gazoşi;

- solizi.

În funcţie de aceastǎ grupare a factorilor poluanţi, distingem mai multe tipuri de poluare:

A. – Dupǎ originea poluanţilor:

1.Poluare naturalǎ – provocatǎ de diverse cauze naturale:

- Incendiile naturale din pǎduri şi savane, în urma cǎrora rezultǎ cantitǎţi mari de fum, cenuşǎ şi hidrocarburi;

- Furtunile de praf şi nisip prin care cantitǎţi mari de praf şi nisip, datoritǎ eroziunii eoliene, sunt desprinse din unele zone, apoi transportate şi depuse în altele (extinderea deşerturilor);

- Vulcanii activi, care emanǎ în atmosferǎ lavǎ, pulberi şi gaze, afectând mediul din împrejurimi, dar şi la distanţe mai mari;

- Cutremurele de pǎmânt de o magnitudine ridicatǎ pot provoca degradǎri ale solului prin fisurarea şi fracturarea lui, prin perturbǎri ale echilibrului hidrologic, prin deranjarea cursului apelor etc.;

- Apele subterane saline sau acide ce ies la suprafaţǎ întâmplǎtor sau în urma activitǎţii omului;

- Polenul diverselor plante produce stǎri alergice la diferite categorii de oameni şi animale;

- ereglǎrile meteorologice produc pagube mari vegetaţiei spontane şi cultivate, faunei, dar şi afecţiuni ale sǎnǎtǎţii omului.

2.Poluare antropogenǎ – determinatǎ de om ca rezultat al activitǎţilor industriale, agricole sau gospodǎreşti:

- Poluare industrialǎ

Industria este principala sursǎ antropogenǎ de poluare datoritǎ numǎrului mare de poluanţi pe care-i produce, într-o multitudine de activitǎţi.