Festuca arundinacea - păiușul înalt

IMPORTANTA SPECIEI

Este originară din Europa de Vest, fiind răspândit în multe zone din Europa şi America.

Valoarea economică şi furajeră a păiuşului înalt este dată de următoarele particularităţi:

-are potenţial ridicat de creştere şi regenerare după cosire sau păşunat;

-grad ridicat de adaptabilitate pentru diferite condiţii ecologice şi de tehnologie;

-rezistenţă la ger şi perenitate foarte bună (8-10 ani);

-porneşte în vegetaţie devreme primăvara şi creşte şi la temperaturi mai mari de 250C;

-este o specie bună pentru combaterea eroziunii solului, datorită atât sistemului radicular puternic dezvoltat cât şi al cerinţelor foarte reduse pentru sol (se dezvoltă pe soluri cu pH-ul cuprins între 4,5-9,5),

-în condiţii favorabile realizează 15-18 t / ha S.U.

Paiusul inalt (Festuca arundinaceea) este bun in perioada secetoasa .

Reducerea apei de irigat, are un efect negativ mai mare asupra calitatii la Lolium perene, decat la Festuca arundinaceea. Deasemenea la Festuca arundinaceea se poate administra doar 15% din apa evapotranspirata.

Speciile de Festuca arundinacea, Timoftica si Dactylis contribuie semnificativ mai bine la stimularea rumenului decat Lolium perenne sau Festulolium. Pentru evitarea problemelor de acidoza din rumen daca este nevoie se adauga fibra in ratia furajera, Festuca arundinacea este cea mai buna alegere.

Festuca arundinacea - solutia cea mai buna in prevenirea problemelor legate de acidosele la vacile de lapte.Pentru o păşune destinată oilor, folosind un amestec simplu format dintr-o graminee şi dintr-o leguminoasă, spre exemplu păiuşul înalt (Festuca arundinacea), în amestec cu trifoi alb, pe cernoziomuri, se vor realiza producţii de 5-6 tone/hectar S.U., în condiţii normale, şi de până la 14 tone, în condiţii agrotehnice superioare. Dintre gramineele pe care trebuie să le cuprindă covorul vegetal al păşunilor pentru oi, în ordine descrescătoare de favorabilitate, după Festuca arundinacea, urmează golomăţul (Dactylis glomerata) şi raigrasul peren (Lolium perenne).

Pe plan mondial, Festuca arundinacea se inscrie printre speciile de graminee perene cu cea mai mare frecventa in compozitia floristica a pajistilor temporare. Aceasta specie este aproape nelipsita in amestecurile pentru pajisti folosite in Elvetia, Franta, Olanda si in alte tari europene; in SUA se cultiva pe aproximativ 14 milioane ha (H. A. Fribourg et al., 1991).

Larga ei raspandire in cultura, ca planta furajera, se explica prin productivitatea ridicata, prin marea plasticitate ecologica si de utilizare, prin vivacitatea mare si, din ce in ce mai mult, prin insusirile de calitate apropiate de cele mai valoroase specii de plante furajere.

Pe baza cercetarilor efectuate pana in prezent in tara noastra, s-a constatat ca Festuca arundinacea se adapteaza excelent la conditiile din Campia Romana, realizand productii mari si constante atat in regim de irigare, cat si in cultura neirigata (Gh. Motca si colab., 1989, 1997, 2000, 2001, 2002, 2003). Noile soiuri realizate in Romania creeaza premisele extinderii acestei specii mai ales in zonele lipsite de pajisti permanente, cum este si Campia Romana. Se asigura pe aceasta cale resurse alternative si diversificate de furaje de volum, mult mai economice si perfect integrate intr-un sistem de agricultura durabila.

SISTEMATICA SI SOIURI

Păiuşul înalt aparţine genului Festuca, specia Festuca arundinacea ssp. arundinacea Schreb., care are două varietăţi: varietatea europeană, răspândită în Europa şi pe celelalte continente şi varietatea mediteraneană, răspândită în nordul Africii şi sudul Spaniei.

În ţara noastră s-au creat şi omologat următoarele soiuri:

-Pandur, omologat în anul 1975, soi precoce, producţie de 13-14 t/ha S.U., 15-16 % PB, recomandat pentru zonele umede din Transilvania, Banat, moldova;

-Parnas, omologat în anul 1975, rezistent la secetă, iernare şi boli, semiprecoce;

-Alin, omologat în anul 1991, plasticitate ecologică bună, tardiv, producţie de S.U. (14 t/ha), capacitate bună de regenerare, rezistenţă la iernare şi boli, recomandat pe terenurile umede, sărăturate sau exces de umiditate;

-Brio, omologat în anul 1992, potenţial ridicat de producţie, tardiv, rezistent la boli, secetă, iernare, recomandat în zonele umede.

SPECII, VARIETATI SI SOIURI FOLOSITE PENTRU

REALIZAREA GAZONULUI

Speciile care sunt folosite la realizarea gazonului depind in mare masura de

conditiile pedoclimatice specifice. Astfel acestea se clasifica in graminee de sezon

rece (Lolium perenne, Festuca rubra var. rubra, tricophylla, commutata, Poa

pratensis, Festuca arundinacea, Festuca ovina var. duriuscula, Agrostis

stolonifera, Phleum pratense), si graminee de sezon cald (Cynodon dactylon,

Zoysia japonica, Buchloe dactyloides, Stenotaphrum secundatum).

Fiecare specie are caracteristici morfologice si ecologice proprii ce o

recomanda pentru un anumit tip de utilizare si care îi imprima un comportament

specific fata de factorii de mediu.

Festuca arundinacea (paius înalt) are frunzele cu portul aproape erect,

buna comportare estivala (caldura, seceta), rezistenta la calcare, si la excesul de

umiditate, are totusi foliajul grosier si formeaza o tufa relativ deasa [Edward B.

Rayburn, 1993]. Soiuri recomandate: Montserrat, Starlett.

CARACTERISTICI TEHNOLOGICE

În cultură pură norma de semănat este de 30-35 kg/ha.

În amestec se cultivă pentru înfiinţarea de pajişti temporare, de lungă durată, cu specii cu grad de competitivitate asemănător: Dactylis glomerata, Medicago sativa, Trifolium repens var. giganteum.