Floarea - Morfologie și Anatomie

INTRODUCERE

Florile reprezinta de multe ori “pata de culoare" ce da farmec lumii in care traim, caci inflorirea fragililor, dar gingasilor toporasi, primavara, este asteptata de toata lumea ca un mare eveniment, iar toamna cu greu ne despartim de frumoasele si “zburlitele” crizanteme, care uneori rezista in fata frigului pana in noiembrie.

Importanta cultivarii florilor decurge in primul rand din nevoia permanenta de frumos a omului. Dintotdeauna omul s-a simtit atras de natura si mai ales de flori, podoaba ei cea mai de pret. Ele pot fi considerate astazi ca o necesitate obiectiva vietii. In preajma florilor, omul si-a innobilat sentimentele. Florile au devenit astfel , simbolul frumusetii, dragostei , al celor mai alese sentimente , ele au predispus intotdeauna la inaltarea sufleteasca si la poezie

Despre importanta florilor in viata omului nu se mai indoieste nimeni astazi. Piata cu flori, foarte activa, demonstreaza acest lucru . De asemenea, numarul persoanelor care practica floricultura din pasiune este din ce in ce mai mare. Produsele obtinute din activitatile floricole sunt variate : flori taiate proaspete, flori taiate uscate, rasaduri si alte tipuri de material saditor pentru amenajari peisagistice , bulbi, seminte , etc. Mai mult , unele flori de gradina pot servi ca materie prima pentru fabricarea medicamentelor :lacrimioara, galbeneaua, bujorul, degetelul, nalba, busuiocul etc. , a produselor cosmetice : crinul, stanjenelul, levantica, tuberoza etc. sau a tincturilor colorante : dalia, fluturasii, maritele etc.

Practicarea floriculturii fie ea din pasiune sau ca activitate productiva nu se poate face fara o cunoastere amanuntita a domeniului . Este necesar un studiu amanuntit asupra plantei .

MORFOLOGIA SI ANATOMIA FLORII

Floarea reprezinta organul de reproducere caracteristic plantelor superior organizate, din increngaturile. Spermatophyta. Ea este formata dintr-un ansamblu de elemente speciaslizate pentru producerea si protejarea gametofitului, pentru asigurarea fecundarii si dezvotarii zigotului pana la stadiul de embrion al unei noi plante. In urma transformarilor ce au loc dupa fecundare, din floare se formeaza samanta protejata, la angiosperme, de fruct.

Asupra originii florii sau emis diferite teorii, dintre care raspandite sunt:

- Teoria foliara emisa de W. Goethe in anul 1790, potrivit careia floarea este un microblast (ramura scurta) cu crestere limitata, ale carui frunze si-au schimbat functia obisnuita, adaptandu-se la functia de protectie si mai ales de reproducere, se bucura si astazi de popularitate.

- Teoria caulinara (sau telomica) aparuta in ultimele decenii, sustine ca floarea este un complex de axe modificate, din care se diferentiaza organele sporogene. Dupa aceasta teorie, care este tot mai acceptata in prezent, piesele florare provin din organe axiale si nu din frunze transformate.

O floare tipica la Angiosperme este alcatuita dintr-un internod numit peduncul, care se termina cu axul florii sau receptacul. Cand florile sunt grupate in inflorescente, penduculul sau codita florii poarta numele de pendicel. In cazul cand acesta lipseste, florile se numesc sesile. Receptaculul este un varf vegetativ. Prin activitatea meristemelor lui apicale iau nastere componentele florale, care, la angiospermele mai putin evaluate, se insera spirociclic, pe cand la cele mai evaluate insertia lor pe receptavul este concentrina.

De la baza spre varf, in sens centriped, pe receptacul se intalnesc urmatoarele verticile: sepalele, a caror totalitate formeaza caliciul (de la latin calix = cupa); petalele, care alcatuiesc corola (de la latin. corolla = coroana, coronita); staminele, care formeaza impreuna androceul (de la grec. andros = barbat si oikos = casa) si carpelele, a caror totalitate poarta numele de gineceu (de la grec. gyne = femeie si oikos = casa). Caliciul si corola formeaza invelisul floral sau periantul (de la grec. peri = de jur imprejur si anthos = floare), cu rol protector, pe cand staminele si carpelele sunt niste sporofile (microsporofile si macrosporofile) care produc sporangi purtatori de spori cu rol in reproducere sexuala deoarece in ei se vor forma gametii. La majoritatea plantelor florile se formeaza pe tulpini la subsuoara unei bractee. Partea florii dinspre tulpina este numita posterioara, iar cea dinspre bractee anterioara.