Forme de Aciditate din Sol și Impactul Acestora Asupra Plantelor Agricole

Un factor important în cultura plantelor este aciditatea solului. În ţara noastră solurile sunt acide sau alcaline şi în unele cazuri trebuie corectate. Aciditatea si bazicitatea depinde de pH-ul solului.

pH-ul solului este însuşirea acestuia de a disocia ioni de hidrogen sau hidroxil când vine în contact cu apa şi reprezintă una din însuşirile sale cele mai importante, de valoarea acestuia fiind legate restul însuşirilor agroproductive ale solului şi majoritatea practicilor culturale.

Procesul de podzolire conduce la apariţia şi dezvoltarea acidităţii în soluri. Sărurile solubile din soluţia solului, bazele din mineralele primare sau de la particulele coloidale sunt, în mare parte, îndepărtate din orizonturile de la suprafaţă odată cu apa precipitaţiilor ce cad în cantităţi mari şi se infiltrează în adâncime. În acest mod, în locul cationilor de Ca, Mg, K, Na, îndepărtaţi de la fracţiunea coloidală, trec ionii acidităţii (H+, Al3+). Cu cât debazificarea este mai avansată, solul devine mai acid.

In funcţie de poziţia pe care o ocupă ionii de hidrogen în sol, se deosebesc două forme de aciditate:

• Aciditatea actuală (aciditate activă sau efectivă), determinată de ionii de hidrogen prezenţi în stare disociată în soluţia-solului.

Aciditatea actuală reprezintă ceea ce se înţelege frecvent prin „reacţia solului", exprimându-se în unităţi pH. Acest tip de aciditate, influenţează în mod direct dezvoltarea plantelor şi a microorganismelor din sol, însă nu poate constitui un criteriu de stabilire a dozelor de amendamente calcaroase deoarece după neutralizarea acesteia, în soluţia solului apar alţi ioni de hidrogen din rezerva adsorbită la particulele coloidale.

Caracterizarea solurilor după valoarea pH (0-20 cm)

Caracterizarea Extract în Caracterizarea Extract în suspensie apoasă 1:2,5

Suspensie salină 1:2,5 Suspensie apoasă 1:2,5

Practic neutru 6,01-6,5 6,81-7,20 Foarte slab alcalin 7 21-7,5

Foarte slab acid 5,01-6,0 6,41-6,80 Slab alcalin 7 51-8,0

Slab acid 4,21-5,0 5,81-6,40 Moderat alcalin 8 01-8,40

Moderat acid 3,51-4,20 5,01-5,80 Puternic alcalin 8 41-9,0

Puternic acid <3,50 4,31-5,00 Foarte puternic alcalin 9 01-10,0

Foarte puternic acid - 3,51-4,30 Excesiv de alcalin 10,1

Extrem de acid - <3,5

• Aciditatea potenţială (sau de rezervă), determinată de ionii de H+ şi/sau ionii de hidroxid de aluminiu nedisociaţi, aflaţi în stare de adsorbţie la particulele coloidale de sol.

Aciditatea potenţială poate fi divizată, la rândul său, în două categorii în funcţie de tăria de legătură a ionilor H+ sau Al3+ la micela coloidală (Kappen, 1920):

 aciditatea de schimb (As) sau uşor schimbabilă produsă de ionii Al3+ şi H+ deplasabili de la complexul adsorbtiv al solului prin tratare cu soluţia unei sări neutre (KCl, 1 n);

 aciditatea hidrolitică (Ah) sau dependentă de pH, care se manifestă la tratarea solului cu soluţia unei sări ce suferă o hidroliză alcalină.

Aciditatea de schimb este o aciditate corespunzătoare sarcinii permanente a solului, cea hidrolitică corespunzând sarcinii dependente de pH. Din acest punct de vedere limitele de interpretare a acestui din urmă tip de aciditate sunt redate în tabelul următor:

Interpretarea acidităţii hidrolitice

Limite Ah (me/100 g sol) Interpretare

<2 Foarte redusă

2,1-4 Redusă

4,1-6 Medie

6,1-8 Mare

>8,1 Foarte mare

Aciditatea actuală împreună cu cea potenţială constituie aciditatea totală a solului.

În funcţie de reacţia solului, plantele se comportă în mod diferit, aceasta fiind o însuşire determinată de codul lor genetic. Majoritatea plantelor cultivate cresc şi se dezvoltă bine la pH = 6,6-7,2, acest interval reprezentând domeniul reacţiei slab acide sau neutre. Plantele de cultură ca şi cele spontane cresc şi produc normal în anumite intervale de pH, unele mai largi altele înguste. În general plantele cultivate suportă mai bine mediul acid decât pe cel alcalin.

După sensibilitatea faţă de reacţia solului, plantele cultivat pot fi grupate în:

a) plante foarte sensibile la aciditate: sfecla pentru zahăr şi cea furajeră, rapiţa, conopida, fasolea de grădină, migdalul, gutuiul, vişinul. Aceste specii cresc şi se dezvoltă bine pe solurile

neutre sau slab alcaline, cu pH-ul = 7,0 - 8,0;

b) plante sensibile la reacţia acidă: floarea soarelui, fasolea, grâul, porumbul, mazărea, cânepa, spanacul, ţelina, dovleceii, pepenele verde, prunul, coacăzul. Aceste specii se

dezvoltă foarte bine pe solurile cu reacţie slab acidă, la un pH = 6-7;

c) plante tolerante la aciditate: secara, ovăzul, tomatele, morcovul, viţa de vie, mărul. Aceste specii se dezvoltă bine la un interval de pH mult mai larg, optimul fiind între 5,5 - 6,0;

d) plante foarte tolerante (preferă reacţia acidă): cartoful, lupinul, agrişul, fragul, zmeurul.

Speciile cultivate prezintă sensibilitate la reacţia acidă ce variază în funcţie de vârstă şi condiţiile de nutriţie. Activitatea microflorei din sol influenţează mult reacţia soluţiei solului. Microorganismele fixatoare de azot se dezvoltă cel mai bine la un pH cuprins între 6,5-7,5. Ciupercile preferă un mediu acid.